Poveste cu vikingi

Începutul

Suntem în anul 840 .Împăratul Lotar ,împăratul francilor ,chemase în ajutor o flotă vikingă ,în lupta pentru putere împotriva fraților săi .Astfel vikingii au descoperit că francii ar putea plăti sume imense drept tribut pentru a evita invadarea țării lor de către vikingi .În timp ce oștenii vikingi   jefuiau teritoriu francez  undeva ,departe,într-o comunitate vikingă din teritoriul Suediei de azi s-au întâmplat multe .

Ragnara ,o femeie ce fusese soția unui războinic pe nume  Agaton și care rămăsese văduvă în urma ultimei bătălii,născu un copil ,o fetiță.Nu era singurul ei copil ,și nici primul.Mai avea doua fete și trei băieți .Cel mai mic băiat era   la 13 ani ,fiind trecut deja în rândul bărbaților iar fetele erau deja  căsătorite cu diverși bărbați din comunitate .Ragnara avea puțin peste 40 de ani iar nașterea acestui copil,venit pe lume când nimeni nu se aștepta ,o suprasolicită așa de tare încât la vreo două săptămâni de la nașterea fetiței,femeia muri subit .Moartea virtuasei Ragnara cutremură întreaga comunitate .Născută pe teren danez ,femeia fu un model demn de urmat ca și soție și mamă.Fiicele sale păreau să o moștenească,cea mai mare ,Annike,chiar născu un băiețaș bălan care în prezent avea un an .

Moașele care o ajutară pe biata Ragnara să își aducă pe lume fetița hotărâră să abandoneze copilul la marginea unei păduri și să îl lase în voia lui Odin .Cine avea să îl găsească avea să îl păstreze .Copila fu găsită de un tânăr agricultor în vârstă de 17 ani .Era înalt ca un brad și ca mai toți bărbații vikingi avea părul blond și ușor ondulat,pielea rozalie și ochii verzi-albaștrii ,ca și apele mării ,Purta o haină de blană albastră-închis și cizme din piele de capră ,asortată Haina îi era închisă în trei broșe ca niște șerpi .Mâinile îi erau ca niște lopeți iar când vorbea îi plăcea să gesticuleze mult și drmatic când povestea ceva .Auzi scâncete la marginea pădurii unde în mod normal el își făcea plimbarea .Când se apropie de locul de unde se auzeau scâncetele ,fu cel puțin surprins să vadă o fetița mică înfășată într-o piele de animal de culoare pământie :

-Mare Odin ,cum a ajuns  fetița asta pe aici? Sigur a abandonat-o cineva .Mai bine aș duce fetița asta acasă la mine,vine seara și mi-e teamă că fetița asta o să moară de frig aici

Și o luă în brațe cu atâta delicatețe văzând cât de puțintică la trup era .Drumul până la locuința tânărului viking  era destul de lung .Până acolo fetița adormi ,fericită.Îi era așa de bine,așa de cald ,era ca într-un cuib în brațele acelui viking .

Mitul conform căruia vikingii ar fi niște brute și niște neciopliți e complet fals .Într-advăr,se știe că sunt un popor războinic și neînfricat dar vikingi așa sufletiști și simțitori .Vikingi ca și Harald se tot găseau ,așa de omenoși și de sufletiști .Mama lui ,o femeie până în 35 de ani ,îl întâmpină uimită în pragul casei

-Ce ai adus acasă,fiule? Un copil ? Ăla nu poate fi decât al bietei Ragnara.Azi am văzut pe mare barca ei mortuară luând foc ,zise femeia,vărsând câteva lacrimi.Acea femeie și Ragnara erau prietene bune,erau ca și surorile .Harald mai avea și el vreo 3 frați și 4 surori și de curând  născuse un băiețel .Heidi ,stăpâna casei,alăpta acum și pe fetiță ,Indra și pe băiețel,Conrad ,care crescură împreună ca și frații .Incidentul fu trecut cu vederea iar soțul lui Heidi ,Alf ,acceptă și noua venită .Harald ținea mult la  Hilda .Văzând-o așa de firavă și de gingasă Harald căuta mereu să o protejeze