Între adevăr și minciună

A normal day

<La conacul Sözen>

Senel: Emine! *tipand*

Emine: Spuneti doamna Senel.

Senel: Adu-mi o ceasca de ceai!

Emine: Imediat doamna Senel.

In acel moment Esra coboara din camera ei si isi vede matusa.

Esra: *isi spune in gand* Cobor si eu linistita din camera mea sa o caut pe Aylin sa mergem la cumparaturi, si peste cine dau! Cea mai nesuferita persoana din cate au existat vreodata pe pamant: matusa Senel. In aceasta dimineata pare foarte bine dispusa, intr-o rochie cu dantela, de culoare rosie cu flori roz. Doamne, ce caraghios arata! Parca ar fi o sorcova!

Senel: Draga mea Esra, deja te-ai trezit? De cand esti aici? Nu cumva ma urmaresti? *nervoasa*

Esra: Stai calma femeie! De ce sa te urmaresc? *uimita* Esti cumva vreo vedeta internationala, de te-ai imbracat ca o sorcova? *spunand totul dintr-o suflare*

Senel: Doamne ce mult mai vorbesti! Si ca sa stii, azi ma simt mult mai bine! Ma simt... ca o adolescenta...

Esra: Hahaha...

Senel: Ce gura spurcata ai! Parca nu ai face parte dim marea familie Sözen. Nu semeni nici cu Deniz, nici cu mama ta, Aysel...

Esra: Daca tot ai adus vorba, unde e mama? Nu am mai vazut-o de trei ani!

Senel: Nu stiai ca Aysel a murit?

Esra: Ce??? Mama a murit??? *curgandu-i o lacrima* Tataaa!!! *tipand*

Deniz: Ce mai e Esra? De ce tipi?

Esra: E adevarat ca mama a murit? *plangand*

Deniz: Nu! Aysel e plecata in Romania de trei ani! De unde ai mai scos-o si pe asta?

Esra: O omor pe matusa Senel!!*furioasa* Nu stie decat sa ma minta! Dar... si-a gasit persoana nepotrivita cu care sa glumeasca...*rade malefic*

Deniz: Esra! Nu mai fi nepoliticoasa! Ti-am mai spus sa te comporti frumos cu cei din casa, chiar daca te supara. Te-a dat la cea mai buna scoala, ti-am cumparat tot ce ai vrut, si tu... Tu asa ma rasplatesti? Nu-mi dau seama cu cine semeni asa de rea...

Esra: Doamne, ce au toti cu intrebarea asta?

Si pleaca suparata in camera ei...

<La casa Esmei>

Pe de alta parte, Esma, locuieste intr-o casuta modesta de pe panta Guvenlick, impreuna cu mama sa Merve si tatal sau Burak. Casa avea trei camere, o bucatarie si o baie, dar si o gradina mare si primitoare unde se afla un foisor, pe care Esma si l-a dorit foarte mult. Toata casa, precum si curtea, erau ingrijite de Esma, pentru ca mama ei era mereu „ocupata". Ea avea grija de casa, facea mancare, spala, calca, mergea la scoala , la cumparaturi, pe cand mama ei nu face nimic.

Merve: Esma! Vin-o repede la mine!*strigand*

Esma: Da mama! Ce mai e acum?

Merve: Du-te la piata si cumpara cartofi,ardei, ceapa si rosii.

Esma: Mama! Intarzii la scoala! Du-te si tu sa iei!*trista*

Merve: Nu-mi pasa! Te duci imediat si cumperi ce ti-am zis. Ai inteles?

Esma: Da mama. Ma duc acum... *suparata*

Esma: *in gand* Doamne, ce rea poate sa fie mama cateodata... Parca nu as fi sange din sangele ei... Dar daca nu sunt?...