,,Da este o fata de treaba, are 16 ani, ochi caprui, par saten... poarta ochelari, se imbraca in culori inchise, in special negru, asculta rock daca nu ma insel, ceva gen Nirvana, Green day, blah blah blah.."
Cam asa m-ar descrie o persoana care se poate lauda ca ma cunoaste. Nimic special, trasaturi fizice in mod deosebit insotite, cel mai probabil, de remarci rautacioase...
Recunosc ca nu am puterea de a contrazice pe nimeni din simplul fapt ca nu ma cunosc pe mine insami prea bine... Am 16 ani... nu cred ca e prea tarziu.
Capitolul 1
Prieteni? E vreun fel de mancare?
,,De ce exista prieteni? Ca intr-un sfarsit sa suferi? Sa-ti dai sema ca persoana care <<ti-a fost alaturi>> si <<te-a sprijinit>> e falsa? Ca fata pe care ti-a aratat-o e doar una din nenumaratele sale masti?"
Recunoaste, de cate ori n-ai simtit asta sau macar n-ai auzit de o asemenea persoana? Eu una recunosc ca de 16 ani ,,prietenii" au venit si au plecat. Intradevar au fost.multi, insa toti cu beneficii, daca se poate spune asa.
Cateodata ma gandeam sa dau un anunt in ziar.. ceva de genul: ,,Caut amin/amica cu care pot sa ma prostesc in voie, care sa nu-mi critice muzica sau stilul vestimentar, cu alte cuvinte un CEL MAI BUN PRIETEN/A. Pentru informatii suplimentare... "
Da stiu e prostesc, dar mai stiu ca Jim Morrison spunea ca ,, un prieten adevarat e acela care-ti da libertatea sa fi tu insuti" si, desi nu stiu cine e Jim Morrison, sunt sigura ca are dreptate... si a avut.
Intr-o zi m-a lovit ceva in cap, la propriu fiindca eram la ora de sport si m-a lovit o minge, dar nu asta conteaza. Important e ca dupa ''accident'' -cu ghilimelele de rigoare pentru ca nu a fost un accident- am inceput sa vorbesc cu o fata.
Era micuta de statura, dar nu cu mult fata de mine, bruneta, cam plinuta, insa cu trasaturi fine. Statea si privea jocul amator de volei al Papusilor fara sa para prea interesata.
Am uitat sa va spun, Papusile cum le spun eu sunt fetele ca Nelly, Adela, Jessica si Eva, precum si alte fete din clasa mea care sunt mai interesate de haine si unghii decat de ceva mai important cum ar fi.. ce vor face dupa terminarea liceului sau ceva de genul.
Recunosc ca la inceput am vrut sa fiu ca ele sau ma rog, ca ceea ce pretind ele ca sunt -niste papusi Barbie, dar cam deformate.
Oricum acea fata, Sofia, era atat de diferita fata pe Papusi, parea chiar opusul lor, insa daca priveai cu atentie toata sala de sport, ea iti atragea atentia mai mult decat celelalte fete care jucau -ea stand pe banca de rezerve scriind cuiva mesaje.
A fost singura persoana care a reactionat cand m-a atins mingea, parea chiar speriata.
Cine ar fi crezut ca voi descoperi, pentru prima oara, un prieten adevarat? Desi din aceea ora eu si Sofia suntem cele mai bune prietene, pot spune cu mana pe inima ca urasc sportul.
