Iubire independenta

Capitolul 1

Se auzi un ciocanit la usa lui Alejandro.El tresari.

- Maldición ! Injura el printre dinti, rugandu-se ca persoana de la usa sa nu fi auzit sunetul obiectelor de mobilier ce s-au daramat in urma lui.Pasi dezordonat printre ele,incercand sa nu injure iar.
- Alo! Intretinerea! Se auzi un glas puternic si intepat.
Alejandro injura iarasi.Nu se mai misca.Spera ca Roland sa nu-l fi auzit.Nu avea banii de chirie,ca de obicei.
-Stiu ca esti acolo,Alejandro!Deschide!
Alejandro isi pune mainile in par.Nu stia ce sa mai zica.Murea de foame de 3 zile.Era cu totul ametit.Merse la usa,si, dupa ce trase adanc aer in piept,deschise usa.Omul din fata lui paru ca a amutit.Se uita la fata lui.Avea cearcane,era galben tot si nu se tinea bine pe picioare.
-Banuiesc ca nu ai banii nici luna asta,constata Roland.Ia-ti lucrurile,te muti!
-Ce?Stati,domnule Jones!P-promit ca saptamana viitoare ii am!Promit!se ruga de Jones.Stia ca Jones nu e un om atat de rau precum pare,are mila de oameni.Mai stia si ca nu platise chiria de patru luni si nici nu avea de unde sa scoata atatia bani pana saptamana viitoare.Nu avea cum sa-i scoata nici peste 2 luni.
-Asa zici de 3 luni!M-am saturat!Asta e ultima data.Daca luni,la prima ora nu am banii,te-ai carat.
Omul pleca la urmatoarea usa,ciocanind cu putere in ea si strigand.El ramase uitandu-se in gol.Ce avea de gand sa faca? Nimic.Cum gasea banii?Nu stia.
Intr-un final inchise usa.Arunca o privire garsonierei vechi cu podea din lemn si peretii mucegaiti.Reusise,pe parcursul anilor sa ia o canapea veche de pe la vecini,rupta,galbena pe alocuri,cu arcuri iesite in relief ce-i intrau seara de seara in coaste,mai avea un televizor mic,vechi,gasit pe la fiare vechi si facut cadou de un prieten de-al lui,un mini-frigider si o masa.Avea strictul necesar in ceea ce priveste obiectele de mobilier.
"Cine are nevoie de mai mult?zicea.Nu am avut niciodata atat de multe lucruri,si,chiar daca as putea,nu mi-as lua.Ce sa fac cu ele?Macar sa am bani sa cheltuiesc pe chirie si mancare.Atat imi doresc."
Purta,pe rand,doua tricouri jerpelite,unul care fusese alb,dar acum era o combintatie de crem cu gri si unul verde inchis,murdar,ca acelea din armata,pe care le vedea pe la locotenentii de la televizor cand veneau si dadeau un interviu,o pereche de pantaloni de trening,negri si o niste tenesi jerpeliti,mancati de timp si tociti de la atata mers.
Nu ii era rusine cu ceea ce avea,desi,cand vedea alti tineri de varsta lui,imbracati cu haine curate si noi,intra in pamant.Si-ar fi dorit sa aiba.Dar de unde?
Traia singur si cumva ii convenea,insa uneori se simtea singur.Avea cativa tovarasi prin oras,care l-au ajutat de nenumarate ori cu bani pentru chirie.Era dator pana peste cap.Si-a impus sa nu bea deloc,stia ca va deveni dependent.De ar fi avur bani,macar.
Cineva iar ciocani la usa.Alejandro iar tresari.
-Domnule Jones,promit ca-i aduc pana la luni!striga el usor iritat de insistenta lui Roland Jones.
-Abre la puerta, hermano!Se auzi o voce jucausa feminina.
- Eve! Striga el cu speranta in glas.Ochii i se aprinsera dintr-o data si parca reinvie din morti.
Fugi pana la usa si cum o deschise isi imbratisa sora.
-Me extrañaste! ii spoti el la ureche,aproape cu lacrimi in ochi.

-Si tu mi-ai lipsit,frate.Ii spuse fata cu voce slaba.
-Intra!ii spuse el,facandu-i loc si impingand-o de la spate usor.
Elevelina intra.Nu se schimbase nimic de cand a venit ultima oara in casa aceea,mai putin lampa si masuta daramata pe podea.O durea sa-si vada fratele traind asa,insa de data asta avea sa-i schimbe soarta.
- Frate,nu am mult timp.Trebuie sa ma intorc pana la miezul noptii,altfel dorm pe strazi pana maine dimineata,ii spuse ea lasandu-si rucsacul vechi pe canapeaua ponosita.Dintr-o data un arc al canapelei sari in sus chiar inainte ca ea sa se aseze.Ea se uita insistent la acel arc.

- E ok!Mi s-a mai intamplat,spuse el incercand sa faca schimb de locuri cu ea.
- Nu ma asez.Nu am timp,ii spuse ea atingandu-i bratul tandru.Trebuie sa-ti spun ceva!
- Da,hermana.
Ea il privi in ochi si zambi.Ochii i se umplura de lacrimi,insa zambi mandra.
-Evelina,ce s-a intamplat?o intreba apropiindu-se de ea pentru a o consola.Eve isi sterse lacrimile si il apuca de o mana.

-Frate,ii se adresa ea duios,maine sa vii la conac.Ti-am gasit de lucru!O sa fii la bucatarie,o sa speli vase,faci curat!Filip a fost concediat,un coleg de al meu, si am vorbit cu seful si a zis ca te va angaja daca te vede sa fii bun de munca.
Lui Alejandro i se umplura ochii de lacrimi.Nu avea sa mai moara de foame.Isi lua in brate sora.
-Iti raman dator,surioara.M-ai salvat.Mor de foame aici! ii spuse el cu voce tremuranda.
Dupa atatia ani va trai bine!Pentru prima oara va sta intr-o casa mare,va munci si va avea caldura!Era un miracol.
Evelina se desprinse din imbratisare.

Ziua urmatoare,ora 8:03 am.

-Buna ziua!Saluta Alejandro zambitor.Aici e conacul familiei Carrington?
-Cara-te,mizerabilule.Ce cauti aici?Ii reprosa unul dintre gardieni.
Ochii lui Alejandro se umplura de nervi,se abtinu cu greu sa nu-l ia la pumni pe omul din fata sa.

-Sora mea,Evelina Domínguez,lucreaza aici.Am venit sa-
-Alejandro!Se auzi vocea dulce a Eveline de la departare.Intra!Il invita ea.
Gardianul deschise poarta fara tragere de inima.Alejandro il privi furios in ochi si intra in curtea conacului.
Se trezi pe o alee,inconjurat de brazi,statui si trandafiri,toate unindu-se in jurul fantanii arteziene din fata intrarii.O limuzina neagra trecu prin fata sa,iesind pe poarta.Fu derutat de maretia acelui loc.Cum intra,se simti ca una din fabricile alea enorme,pe unde a mai lucrat cateva luni.Compara acele hale ginatice cu sala in care intra.Observa un candelabru agatat de tavan,cu diamante si cristale,iar pe jos se afla un fel de gresie crem,alunecoasa,pe care o simtea rece din cauza pantofilor tociti.Observa in fata o canapea o iesire spre gradina,iar pe de-o parte si de alta a salii se aflau scari ce duceau la etaj.In dreapta se afla o usa de pe care ieseau persoane ce pareau sa lucreze in conac.
Eve nu scoase niciun cuvant.Ii facu semn sa urce.Urca scarile uriase,incercand sa se calmeze.Se temea ca nu va reusi.Daca nu il vor primi?
Cand ajunse la etaj,distinse un hol lung plin cu usi de-o parte si de alta.

-Prima in fata.

-Stai!Tu nu vii cu mine?Se panica Alejandro.

-Nu am voie,spuse ea trista.Haide!Te vei descurca,nu e mare lucru!Spuse ea incercand sa-l imbrabateze.
Eve cobori.Trase aer adanc in piept si ciocani la usa.Un "intra" rostit de o vocea barbateasca puterinca se auzi de dinauntru.
Alejandro deschise usa si intra.
-Buna ziua!

-A!Tu trebuie sa fii Alberto,sotul Evelinei.
Alejandro nu spuse nimic,doar inainta cativa pasi.
-Inchide usa,tinere,ii spuse omul.Parea a avea undeva la 50 de ani,era slab,bine facut,intr-un costum la patru ace,stand drept la birou.Vino mai aproape!Ia loc!
- Multumesc.Spuse crispat.
-O sa-ti pun cateva intrebari,ii spuse relaxat .Sunt domnul Carrington,apropo.

-Incantat!Alejandro!

-Ah!Alejandro zici?Se amuza.Te superi daca iti zici Alberto?
-Nu,ii raspunse asezandu-si rucsacul vechi pe podea.

-Bine,atunci.Ai mai lurcat pana acum la un conac sau intr-un restaurant?
-Da.Am lucrat acum cativa ani la un restaurant.
-Si de ce ai demisionat?

-Nu ma plateau la timp,marturisi.

-Stiu ca sotia ta ti-a spus ca vei lucra la bucatarie,insa vreau sa-ti mai propun ceva.

-Evelina e sora mea,indrazni sa-i spuna.

El rase scurt.

-Sora,ok.Am inteles ca nu prea ai unde sa stai,asa ca iti ofer un contract permanent aici,plus cazare non-stop si iti propun sa lucrezi la bucatarie,iar in fiecare dimineata ne aduci mic dejunul la pat mie,sotiei mele si fetei mele si servesti la masa.Nu-ti face griji,vei fi invatat cum.De acord?
Lui Alejandro aproape ii venea sa planga.

-Pot sa incep de azi?
-Da.