Black Mirror

Aaron

media: Aaron

Pe wood street, la numarul 23, era zarva mare. Camioane veneau si plecau, incarcate cu bagaje si mobila. Familia Hunt, formata din James Hunt, presupusul barbat al familiei, Annabeth Hunt, adevaratul cap al familie, si fiul lor Aaron Hunt, un puști de 15 ani, se mutau la vechea casa din fundul strazii.

-Podul e al meu! striga Aaron tarandu-si geamantanul in sus, pe scări.

La fiecare scara urcara, Aaron isi spunea cate o rugaciune in gand, sperand ca scarile ce scartaiau in asemena hal, de zici ca erau urcate de un luptator de sumo, cand de fapt doar un pustan de 60 de kile, sa nu se rupă.

Dupa ce strabatu lungul hol intesat cu usi de moda veche, trase de trapa din perete, si ce sa vezi, alte scari. Cu picioarele tremurande urcă scarile, care erau chiar mai subrede decat celelalte.

Un pat prafuti, un sifonier si o oglinda umpleau tot podul, care era de fapt destul de spatios. Aaron deja isi imagina cum avea sa-si umple camera cu zecile de figurine de colecție. Pe pereti erau schite a unor avioane, semnate de răposatul său bunic, Thomas Hunt.

Aaron mereu fusese fascinat de pasiunea bunicului sau pentru avioane, care inevitabil se transmisese si la el. Intr-o zi chiar ii promisese ca avea numească un avion dupa el, si avea de gand sa-si tina promisiunea.

Un sentiment straniu ii strabatu tot corpul baiatului la gandul ca aceasta era camera in care bunicul sau isi petrecuse copilăria, si tot camera in care isi dadu ultima suflare.

Isi trecu cu nostalgie degetele peste rama singurului tablou din camera, o poza cu Aaron si bunicul sau, baiatul tinand in mana macheta avionului sau preferat, un A-20 Havoc.

Privirea ii pica apoi pe sifonier, întrebându-se daca mai existau haine in el. Spre surprinderea lui, cand il deschise, pe langa roiul de molii, gasise sifonierul plin de haine. Sacouri, paltoane si pantaloni de stofa isi faceau veacul de mult prea mult timp, zarindu-se cu usurinta porțiuni mancare de molii.

Atentia insa ii fu captata de un sacou bleumarin, neatins de molii. Puse mana pe umerasul de care era atarnat, cu gandul sa il scoata, dar atunci un chlinchet se auzi, urmat apoi de sunetul unui mecanism pus in miscare. Dintr-o daca hainele se dadura in doua parti, o trapa deschizandu-se in fundul dulapului. Pe un piedestal sedea frumos o cutie captusita la interior. Insa asta nu era nici pe departe cel mai uimitor lucru. Asezata grijuliu pe pernuta, sedea o magnifica coroana de aur.

Socat, Aaron intinse mana sa o ia, un mic soc ce il strabatu pana in maduva oaselor cand o facu. O intoarse pe toate partile, exaninand-o. Lumina soarelui de dimineata se reflecta in rubinele rosii ca focul incrustate pe coroana, mici raze rosiatice umplând camera.

Intr-un acces de curiozitate, Aaron isi puse coroana pe cap, mergand in fata oglinzii. Cu toate ca sperase din toata inima, nimic nu se schimbase. Inalt si slab, cu parul ca nisipul, ciufulit, si hainele largi. Ii placea sa spuna ca se imbraca casual atunci cand cineva se uita chioras la el, adevarul era insa ca pur si simplu nu ii pasa. Atunci cand isi ridica privirea spre fata, vazu, de fapt, acelasi lucru. Cu barbia ovala, nasul ascutit si maxilarul proeminent, arata exact ca oricare alt adolescent de 15 ani. Insa un lucru il facea sa fie special, o anomalie moștenită de la bunicul sau. Ochii lui, pe care ii ascundea de cele mai multe ori sub o pereche de ochelari de soare, reflectau insasi cerul. Nu aveau irisi, tot ce aveau erau doua intimități albastre, presarate cu picatele albe.

La nastere doctorii i-au dat cruntul diagnostic de orbire. Nu dura mult, insa, pana sa-si dea seama ca facusera o mare greseala, micutul Aaron vedea perfect. Medicii il numira o minune, un dar de la Dumnezeu, insa Aaron numea asta un blestem. Toti oamenii il priveau cu mila, urmând apoi sa afle ca nu era orb si sa-l priveasca speriati. Cu greu reusi sa ignore toate astea, dar acum era ceva ciudat! Ochii...ochii lui...

-Sunt normali! sopti terifiat, atingandu-si cu degetele ochii.

Ochii lui, ciudatii lui ochi, erau acum normali, având irisi, colorati cu un albastru spalacit. Apoi, ca din neant, ochii ii devenira iar sparti, cerul reflectandu-se iar in ei.

-Nu, nu e posibil asa ceva! spuse el speriat, dandu-se cativa pasi in spate. Azvarli cat colo coroana, dandu-si seama abia acum ca timpul statu in loc.

Un fluture ce intra pe geam, un păianjen coborand pe panza sa si cainele vecinului, toate reincepusera sa se miste.

Aaron isi miji ochii la ceasul de la mana ce indica inca ora 10:22 dimineata. Dar asta nu era posibil! Trebuia sa fi trecut pe putin 20 de minute, insa ceasul ii arata aceeasi ora, 10:22.

Speriat, fugi in bucatarie, cu inima batandu-i nebuneste. Annabeth, mama sa, era acolo, despachetand vesela.

-Mama, spuse Aaron gafaind. Mama, cat e ceasul?

Femeia isi cobori privirea spre ceasul de la mana apoi spuse zambind:

-10:23 scumpule, de ce? Pierzi vreo emisiune? Pentru ca daca vrei...

Insa Aaron nu o mai asculta, fiind pierdut in gandurile sale. Cum era pozibil? Cum era posibil sa fi trecut doar un minut? Știa foarte bine ca trecusera pe putin 20, insa ceasul ii arata contrariul.

Urca scarile intr-un suflet, punandu-se in fata oglinzii. Acum nu mai avea ochii normali, ii avea normali dupa standardele lui. Isi inchise ochii, sperand cu toata inima ca ochii sa ii devina ca a oricarui altcineva, dar din pacate atunci cand ii deschise se lovi iar de cerul instelat.

Furios, dadu cu pumnul in oglinda, insa acesta nu se sparse, asa cum se astepta. Suprafata oglinzii se tulbura, exact ca atunci cand arunci o piatra pe luciul apei, facandu-l pe Aaron sa tresara speriat.

-Ce dracie mai e si asta? se uita speriat, dar si curios la oglinda.

Apropiindu-se mai mult de oglinda, batu cu buricele degetelor in ea, aceasta din nou, tulburandu-se. Luandu-si inima in dinti isi implinse mana in oglinda, si aceasta...aceasta intra. Cu frica isi bata toata mana in oglinda, apoi un picior, si celalat, pana ajunsese cu totul in oglinda.

Picioare desculte ii atinsese-ra ceva tare. Având ochii inchisi, pipai cu picioarele solul. Era pământ, pământ normal. Tragand aer adanc in piept deschise un ochi, apoi pe celalat. In fata sa se afla un drum lung, pitoresc, pe de o parte si de alta a sa aflandu-se case.

Aaron era intr-un sat, unul complet normal.