Ziua examenului?

5 1 0
                                    

-07:05- SUNA ALARMA
Îmi e un somn de mor..trebuie sa-mi fac o cafea, sa fumez și sa o sun pe Arisa.
Mama: KRAOS?
Eu: Da mama..
Mama: Vino la masa!
Eu: Imediaaat
Mama: Ieri ai fost la o petrecere nu-i așa?
Eu: Da, de unde știi?
Mama: Ieșea o briza de alcool din tine..
Eu: Dar n-am băut..
Mama: Sigur..
Eu: Crezi ce vrei, dar eu chiar nu am băut!
Mama: Hai taci și mănâncă. Pofta mare!
După ce am mâncat am fost sa-mi fac un dus, mi-am pus telefonul pe mașina de spălat ca sa ascult muzica. Am ieșit din dus m-am îmbrăcat, am luat cafeaua și țigările și am plecat cu ghiozdanul plin de caiete și cărți la Arisa.
-O sun pe Arisa-
Eu: Iubita te-ai trezit?
Arisa: M-am culcat mai bine zis..
Eu: Arisa...vin la tine hai odată, trezește-te! Trebuie sa invatam, la bun acum!!
Arisa: GATAA nu te mai agita atât.
Intr-un final am ajuns la Arisa. Am urcat la etaj și am intrat in camera ei, am văzut o stand sub patura și sforaind.
Eu: Dacă nu te trezești îți ard un deget cu bricheta!
Arisa: M-am trezit!
Ne-am apucat sa invatam, după ceva timp vine și Dibi.
Dibi: Gata am venit!
Arisa: Kraos e o obsedată de învățat.
Eu: taci și învață!
Arisa: Fix ce ziceam..
Cu tot învățatul asta ziua a trecut foarte repede, nici nu mi-am dat seama ca s-a făcut 20:00..
Am plecat toți acasa și ne-am pus sa dormim, mâine la 08:00 trebuia sa fim la școala.
-07:40- SUNA ALARMA
Am foarte multe emoții...am fluturi in stomac ca și cum m-as duce la o întâlnire sau ceva, stau cu frica in mine ca poate o sa uit ceva înainte de examen.
-Suna telefonul-
Arisa: Gata fata mea, ești pregătită?
Eu: Cred..
A venit Dibi sa ne ia și am plecat la școala..
(Dibi nu era cu noi in școala, el e a 12-a, are 18 ani.) Ne-a urat noroc și bafta multă :)
Am ajuns in sala de examen..toți cu emoții.
Am primit fisele cu subiectele și am început sa scriu pe rupte, dar ceva nu era ok, nu mai vedeam bine, toate cuvintele se mișcau pe foaie..nu puteam citi absolut nimic, eram nedumerită, nu stiam ce se petrece, m-am uitat in jurul meu și toți copii erau imobilizati, nu se mișcau, am crezut ca visez. M-am ridicat de pe scaun și ma uitam cu ochii mari inlacrimati la ei, am crezut ca am innebunit. Am ieșit pe coridor și acolo am observat ca nu eram singura speriata mai erau copii..la fel ca mine...

WookwoodUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum