Ce e aia iubire? Iubire fără suferință e ca o gogoașă fără glazură. Asta simțea și Jessie, o fată de doar 17 ani. Inima ei a rămas la un golan de 18 ani, genul ăla de băiat care umbla nechibzuit pe străzi noaptea târziu, genul acela de băiat de care orice fată bună se îndrăgostește ca o fraieră, acel băiat care te face să l vrei, sa te facă să ți l dorești atât de mult încât nu conștientizezi câte dezavantaje ar avea acea "dorință" arzătoare.
Momentul întâlnirii a fost total întâmplător. Știti și voi proverbul ala "dragostea vine atunci când te aștepți mai puțin"? Ei bine, asa a fost la Jessie, l-a cunoscut la întâmplare, o întâmplare frumoasă. Inima ei o luaseră razna, nu mai simțise acel sentiment de mult timp. Nu știa cum să explice tot ce se întâmplase, cum se schimbase totul într-o singură zi, cum o persoană pe care o văzuse abia acum a putut să îi schimbe viața pe vecie...o clipă mai târziu, să …dispară.
Ei bine, am să mă aprofundez în poveste și mai mult și vă voi spune exact cum a fost.
10:58 a.m - Jessie ieșea la alergat ca în fiecare dimineață ;
Vântul adia ușor prin părul ei ondulat și blond, ochii ei verzi sclipeau, pielea ei albă strălucea iar muzica îi răsuna în căști. Era o zi cu totul obișnuită când deodată....
Deodată apăru el, băiatul misterios. Nu era vreun prinț, ori vreun făt frumos, doar că avea un aer misterios ce a făcut o pe Jessie să cadă în capcana lui. Dacă mă întrebați pe mine, nu știu ce se întâmplă în inima lui Jess dar clar nu era ceva de bine. Era el, un băiat brunet, cu părul făcut, ochi căprui și nu foarte înalt. Totul s a întâmplat atât de rapid, ai fi crezut că o să dureze o veșnicie, însă nimic nu e pentru totdeauna oricât ne am dori.
Din acel moment Jess s-a gândit necondiționat la acel băiat misterios. E ciudat cum o singura persoană, la momentul potrivit poate sa ți rămână întipărită în minte mult timp de acum încolo. Dacă iubim, iubim necondiționat. Dacă ne îndrăgostim, ne îndrăgostim ca nebunii. Dacă ținem la cineva, o facem cu tot sufletul. E vorba de acea dragoste care nu caută răspunsuri. Nici timp sau motive. Ea există, și cu asta umpli cu sens două vieți. Atunci nu te întrebi dacă merită, dacă vei iubi la fel și peste douăzeci de ani, dacă vei suferi. Lucrurile in plus doar complică farmecul unei emoții sincere. Există doar momentul de atunci. Omul de atunci. Dragostea de atunci. Însă Jess spera la asta. Își dorea cu nerăbdare o dragoste fierbinte și sinceră. E una dintre cele mai mari binecuvântări sa ai un om căruia să-i poți spune ce simti, ce te doare, ce gândești, ce te frământa și lui chiar sa ii pese, sa te asculte, sa te sfătuiască, sa te liniștească și sa îți spuna acel “ o sa fie bine, eu am încredere in tine”. Și mai ales, sa nu obosească in timp ce face asta și nici sa nu i se para o povara.
1:58 p.m - Jess încerca să adoarmă doar că mintea ei zbura la "misterios"
Începuse să și facă tot felul de scenarii în cap, scenarii pe care orice om și le face înainte să adoarmă.
Gândurile lui Jess :
" Stăteam împreună și priveam stelele, capul meu era aplecat ușor pe umărul tău, iar brațele tale inconjurate asupra corpului meu, mâna ta se juca încet cu părul meu, iar eu doar zâmbeam, erai acolo, erai lângă mine. Eram fericită, inima îmi tresărea când privirea ta o întâlnea pe a mea, iar eu pot spune că atunci aveam totul, ce am simțit atunci o să rămână mereu imprimat pe pielea mea, buzele mele și cel mai important în inima mea. "
3:16 p.m - Jess a adormit cu zâmbetul pe buze, fericită, visând la o viață mai bună. Visele, dovada vie că oamenii pot fi fericiți.
P.s- Închipuiți-vă că o zi anume n-ar fi existat si gândiți-vă cât de diferită ar fi fost viața voastră după aceea… Opriți-vă o clipă, când citiți aceste rânduri, si închipuiți-vă lungul lanț de fier sau de aur, de spini sau de flori, cu care n-ați fi fost niciodată înlănțuiti, dacă prima verigă nu s-ar fi format în acea zi de neuitat.
