A patra zi - Joi

235 30 29
                                    

Namjoon mai avea doar două zile la dispoziție, și trebuia să vină cu o idee bună dacă dorea să termine mai rapid, ar fi arătat prea prost dacă reușea în ultima zi, trebuia ca-n a șasea zi să fie deja al lui.

A mers chiar să ceară câteva sfaturi de la Yoongi și Taehyung, cei doi reușin destul de rapid să aibă fiecare câte o relație. Taehyung cu Jungkook, iar Yoongi cu Jimin, iar asta îl enerva, cumva îl supăra, iar piticii de pe creierul său nu-i dădeau pace. Cum au reușit cei doi asta? Taehyung e un nebun și un ciudat, iar Yoongi e un somnoros și abia dacă se bagă în seamă, iar acum amândoi au un iubit, iar el se luptă cu Hoseok pentru Jin.

Ei bine sfaturile primite de la cei doi, nu știm cât de ajutătoare vor fi pentru el, mai ales că, amândoi iau zis să o facă și gata. Dacă era așa, acum nu mai era aici și nici nu făcea tâmpenia asta, Jin nu e așa, trebuie luat mai delicat, nu voia să-l facă să-l urască.

— Doar fă-o și gata, ce îți mai bați capul acela atât? Auzi vocea celui mic, trezindu-se cu Jungkook în spatele lui.

— Ție îți e ușor să o zici, dar Jin nu e ca tine sau Jimin.

— De unde știi asta? Poate e mai înnebunit decât noi doi la un loc. Rânji cel mic, puțin ca prea drăcește.

— Jungkook, poate ai treabă cu Taehyung, nu să stai pe capul meu.

Namjoon se ridică din bancă și iese din clasă, mare greșeală din partea lui, în fața lui fiind acum Jin și Hoseok care se țineau de mână. Jin de cum îl vede își retrage mână, ascunzând-o, dorindu-și ca asta să nu se fi întâmplat.

— M-mi-am uitat un caiet acasă.

Jin o ia la fugă, ducându-se la baie, închizând ușa și încuindu-se acolo.

— De ce nu îți poți vedea de treaba ta? Hoseok nu era deloc prea fericit și arată ca și cum în orice clipă ar fi în stare să se ia la bătaie cu Namjoon.

Și tu ar trebui să faci asta. Namjoon vrea să treacă, trebuia să ajungă la Jin, dar Hoseok ca de obicei îi încurcă planurile.

— SeokJin va fi al meu, Namjoon, așa că termină cu planul acesta copilăresc. Prinzând-ul de haină, ținând-ul în loc, să nu poată înainta.

— Fac ce vreau, așa că nu te mai băgă tu în planul meu. Strânge nervos pumnul, ridicând-ul, în următoarea secundă acesta făcând contact cu fața lui Hoseok, acesta dezechilibrându-se, căzând jos.

— Nu o să te iert prea ușor pentru asta, Hoseok. Până să fac asta, ție nici nu-ți păsa de el. Aplecându-se, prinzând-ul de gulerul cămășii.

— Ai face bine să ai grijă, astfel nu o să te iert. Dându-i drumul și lăsând-ul acolo jos, ducându-se la baie, intrând înăuntru.

— Jin, știu că ești aici.

— P-pleacă, nu vreau să vorbesc cu nimeni.

— Îmi pare rău, dar nu sunt supărat pe tine, bine poate pe Hoseok, dar pe tine nu am de ce să fiu, așa ce te rog, nu mai sta închis acolo.

După mai multe rugăminți, Jin deschide ușa și iese, Namjoon zâmbindu-i și îmbrățișând-ul, luându-i ceva timp până când să-i răspundă și Jin.

Ar trebui să profite? Trebuia să facă un pas în față, nu doar să-l roage chestii inutile cum ar fi să-l ajute la teme, poate cei doi au și ei dreptate în felul lor.

Namjoon îl desprinde ușor pe Jin, privind-ul atent, Jin, tot căutând să-și mute privirea rușinat, făcând-ul pe Namjoon să zâmbeasă, făcând-ul să se îndrăgostească și să-l dorească alături de el cât mai repede posibil.

— D-de ce te toți uiți așa la mine? Bietul Jin o dădea în bălbâială, Namjoon fiind tot cu privirea ațintită asupra lui.

Acesta nu-i răspunde și își apropie fața tot mai mult de cea a lui Jin. Până să deschidă gura Jin și să întrebe ce are de gând acesta își presează buzele peste cele ale lui Jin, făcând-ul pe acesta să scape un mic suspin, dar nu se împotrivește, ceea ce-l face pe Namjoon să-l ține și mai lipit de el, adâncind treptat sărutul.

Jin avea respirația întretăiată, fiind tot roșu-n obraji, pe de altă parte Namjoon zâmbea foarte fericit, luând-ul de mână pe Jin, acesta, zâmbind, păstrându-și privirea în jos, rușinat, gândul încă fiindu-i la gustul buzelor lui Namjoon. 


A/N: Vreau să vă mulțumesc tuturor celor care îmi citiți cartea. Știu că nu e cine știe ce reușită, dar eu mă bucur că da-ți un ochișor pe aici și asta mă face fericită. Vă mulțumesc pentru voturi și pentru simplul fapt că vă uitați. Nu cred că aș fi ajuns așa departe și nu aș fi tras dacă nu erați voi. 💖💖 Și-mi cer scuze dacă mai sunt greșeli, dar nu am o stare prea bună, dar dacă tot am reușit să scot ceva, am zis să o duc la capăt.

6 zileUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum