Prolog

105 8 9
                                    

Picătură cu picătură. Așa se scurge sângele pe mâna ei. Așa se scurg și lacrimile pe obrajii ei.
Lama îi tremură în mâna,dar asta nu o oprește. O apropie din nou de pielea ei albă și o lasă să facă contact.

Un țipăt înfundat îi iese pe gură. O durea , dar și mai mare îi era durerea dacă nu o face. Suferă. Atât de tare suferă și nu are cu cine să își împartă durerea. Tot ce simte e dezamăgirea

Viața ei nu mai este de mult roz și nici nu va mai fi. Se pedepsește singură pentru greșelile ei. Tot în trecut trăiește, ce rost mai are să privească spre viitor.... Se prăbușește din nou pe podea. Cade din nou. Singură s-a ridicat se atâtea ori și singură o va face iar

Nu doar ea stă pe jos, ci și inima ei frântă , batjocorită și călcată în picioare. A încercat de atâtea ori să o lipească, dar nu a reușit. Se credea o fire puternică,de aceea lupta cu ea însuși, dar dacă nu o mai făcea spunea că se dă deja înfrântă.

Fiecare zi din viața Lunei a ajuns să fie una plină de durere. Dar ea supraviețuiește chiar dacă se simte deja moartă.

Din întâmplare destinul ei se ciocneste de destinul lui. Drumurile lor se unesc , el vrea să o ajute , ea vrea să sufere singură. Luna îl evită și încearcă de fiecare dată să scape de el, dar Matteo nu o lasă în pace, știe că are nevoie de o schimbare și că el o poate ajuta, că el o va ridica din întuneric și că el îi va lipi la loc bucățile înșirate de pe podea.

M: --- Poți să mă gonesti cât vrei. Eu nu te voi lăsa. Vreau să te gândești că suntem doar noi și destinul!

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 20, 2018 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Eu , Tu și Destinul || Lutteo Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum