He Is With Me

#17

Am coborat cu Alex la masa. Sper sa fie asa cum a zis.

Tata: Credeam ca nu mai ajungeti.
Eu: Si eu.

Tata nu prea a inteles ce am vrut sa spun, dar odata ce imi vede palmele ce stateau pe langa corpul meu,a inteles ca s-a intamplat ceva.

Tata: Oricum. Asezati-va. Helen trebuie sa aduca masa.

Tarfa aia stie sa gateasca??? Spun eu in sinea mea.

Helen ne aduce niste pui la cuptor. Mancam in tacere, iar apoi eu si cu Alex urcam in dormitor.

Alex: Azi a fost o zi interesanta.
Eu: O urasc pe nenorocita aia.
Alex: Te cred. Dar hai sa nu ne uitam la fite. Tu ai vazut cat plastic are in ea??
Eu: Credeam ca sunt singura.
Alex: Arata ca un mutant!
Eu: Buzele sunt prea de tot.
Alex: De acord. Si restul. Cat a bagat in ea?
Eu: Nu stiu. Dar sigura era plata inainte de plastic de a bagat atat de mult.

Amandoi incepem sa radem isteric. Ajungem intr-un final in camera.

Eu: Si acum? Cum facem? Tarfa nu ne ofera decat o camera. Nu de alta dar are chei la orice camera.
Alex: Atunci dorm eu pe jos.
Eu: NU! Nu dormi pe jos! In nici cel mai rau caz!
Alex: Atunci esti dispusa sa dormi langa mine 2 saptamani?
Eu: Daca asta inseamna sa te feresc de o raceala zdravana, atunci da.

Facem rapid patul impreuna di pentru ca eram amandoi obositi,am decis sa nu mai stam si sa dormim.

-------------------------------------------

E miezul noptii iar Alex e in fata mea. M-a luat in brate cat timp am tipat. Nu ma pot controla cand vine vorba de chestiile astea...

Eu: Alex?
Alex: Esti bine?
Eu: Da... Mersi.
Alex: Nu ai pentru ce. Oricum. Ti se intampla des?
Eu: In ultima perioada da..

Usa se tranteste puternic de perete iar tata intra ingrijorat in camera.

Tata: Alice! Ce ai patit?
Eu: Am avut un cosmar. mint din toata inima.
Tata: In halul asta?
Eu: Tata. Sunt bine acum. Te rog.. Hai sa nu facem o scena. M-a linistit Alex.
Tata: Cu o palma? Pentru ca asta aveam de gand sa iti dau. E miezul noptii! Ai sa trezesti vecinii!
Alex: Imi pare rau sa intervin dar vecinii sunt mai importanti decat fiica dumneavoastra? Ea are o problema si ii este frica sa va zica dumneavoastra tocmai pentru ca o loviti mereu. Si asta este doar vina dumneavoastra. Imi pare rau sa va dezamagesc.

Tata ramane masca.

Tata: Atunci cum ar trebui sa o corectez?
Alex: Nu este un robot. Este o persoana ca dumneavoastra. Si trebuie sa intelegeti asta. Nu e de corectat sau asa ceva. E vorba ca nu i-ati fost alaturi cand a avut nevoie. Relatia tata-fiica dintre voi este foarte degradata din cauza batailor repetate. Ii este frica si sa mai vorbeasca. Oricum. Acum... Inapoi la somn. Maine este o noua zi.

Tata mai schiba cu Alex cateva cuvinte, apoi tata pleaca, lasandu-ne sa dormim, sau dupa capul nostru, sa vorbim.

Eu: L-ai facut sa inteleaga.
Alex: Sau doar stie sa se prefaca bine. Inca nu am incredere.
Eu: Mersi. Pentru tot.
Alex: Placerea mea sa te ajut.
Eu: Esti ca un miracol. Poate chiar l-ai facut sa inteleaga.
Alex: Exista totusi un poate acolo. Acel "poate" poate schimba multe. Si nu sunt un miracol. Sunt un demon.
Eu: Nu ca mine.
Alex: Tu esti un inger.
Eu: Sunt iadul in persoana. Sunt oribila.
Alex: Eu am sa te accept asa cum esti.
Eu: Si eu.

Ne punem sa adormim la loc, dar cred ca Alex si-a pierdut somnul.

-------------------------------------------

Ma trezesc din cauza razelor de soare ce imi gadilau fata. Alex avea bratul in jurul meu, ceea ce m-a facut sa zambesc. Nu imi pare rau sa admit faptul ca m-am indragostit de el. Da. Admit faptul ca m-am indragostit. Dar pe mine nu ma place nimeni. Nu m-ar iubi nici cu vraji si descantece.

Ma intorc in asa fel incat sa stau fata in fata cu el ca sa ii pot atinge nasul. Desi nu as vrea sa il trezesc, e destul de tarziu.

Ii ating usor nasul cu vardul degetelor.
Acesta stramba din nas putin, apoi deschide ochii.

Eu: 'Neata! Poti sa imi dai si mie drumul? Am nevoie de apa.

Acesta realizeaza relativ rapid ca ma luase in somn in brate, apoi imi da drumul din stransoare.

Eu: Mersi!

Cobor din pat si imi scot din troller un tricou mai larg si o pereche de pantaloni scurti, ma schimb rapid in baie si apoi cobor in bucatarie de unde imi iau un pahar cu apa.

Alex se arata si el dupa cateva minute. Isi ia si el un pahar cu apa si bea cu sete.

Eu: Cand a fost ultima data cand ai baut apa?
Alex: Acum 3 zile.
Eu: E ceva.
Alex: Se mai intampla. Stii. Eu ma duc sa fumez o tigara pe balcon sau undeva.
Eu: Bine. Pana atunci ma pun sa fac cateva clatite. Sa vad daca are tata ciocolata.
Alex: Bine. Vezi sa nu le arzi.
Eu: Am eu grija.

Acesta pleaca cu paharul umplut, lasand in aer parfumul sau.

Fac rapid clatitele, iar cand sa le umplu, Helen apare cu o fata obosita si fara machiaj. Ma mir cum a reusit sa dea aseara stratul acela de glet jos de pe fata ei.

Aceasta ia o clatita din farfurie si incepe sa infulece cu pofta.

Helen: Stii. Chiar doream sa fac clatite. Dar tu chiar le faci bune. Le faci mai bune decat mama.  Mama care e experimentata in gastronomie.
Eu: Nu mai spune.

Alex apare in bucatarie. Eu terminasem si ultima clatita de umplut. Acesta o priveste pe mis plastic, apoi ia un loc si isi trage farfuria cu clatite.
Iau si eu loc la masa si imi iau o clatita, dar nu prea aveam pofta de mancare. Totusi reusesc sa o inghit cu greu.