Capitolul 5.

7 1 0
                                    

Se face dimineața iar eu aveam ochii roșii....am plâns toată noaptea. Era momentul sa plec la școală. Mă îmbrac cu prima bluza pe care o văd și prima pereche de blugi și plec.  Ajunsa la școală toată lumea se uita la mine.. nu mai eram eu. Acum eram o simpla fata. Ca toți ceilalți iar se râdeau de mine de parcă as avea ceva pe față. Nu mai putând suporta îmi arunc geanta pe jos și cu o voce nervoasa strig: -"CE TOT ATÂT VĂ UITATI. DA SUNT EU ALICE!!- mă duc în baie și încep sa plâng....iar ajunsa acolo aud o fata care plângea... nu o mai văzusem până acum.  Era o fata blândă cu ochii negri, mari de căprioară și un zâmbet mic și drăguț. Mă duc lângă ea și începe sa mi povestească ce a pățit. O iau de mana și mă duc cu ea spre ieșirea din școală. Iar mergem și ne plimbam în parc.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 10, 2018 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Ai doar o viațăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum