Ca în fiecare zi, ajung acasă foarte târziu de la serviciu și de obicei mă culc imediat după ce mănânc și îmi fac un duș. De data asta va fi altfel. Voi sta și voi aștepta să văd dacă fata mai reapare. Sincer să fiu, încă nu știu ce să cred. O parte din mine spune că totul e real, una că totul e în capul meu și una încă nu vrea să comenteze. Probabil nu-i dau celelalte două dreptul. După ce îmi mănânc pastele rămase de la prânz pentru că talentul meu la gătit este la fel de existent ca și Moș Crăciun și practic, gătesc extrem de rar, decid să intru la duș, apoi voi sta în cameră și voi aștepta să aud cântecul fetei aceleia. Despre ea și aspectul ei fizic nu pot spune prea multe. Dacă aș spune că e frumosa, aș minți. Are fața albă și subtă. Părul negru este nepieptănat, iar ochii îi sunt de un verde murdar. Și totuși e ceva la ea care mă atrage.
După ce reușesc să termin tot ce mi-am pus în plan, merg în bucătărie pentru a-mi pune un pahar de vin, ca mai apoi să plec înapoi în dormitor, însă cântecul începe. Las paharul pe masă și ies afară. Fată era tot pe băncuţă. Mă așez lângă ea, însă nu mă băga în seamă ci continuă să cânte.
- Va trebui să stau aici toată noaptea?
- Până la răsărit. îmi răspunde ea fără a se uita la mine.
- Ok...
Noroc că mâine e Duminică și nu merg la lucru. Dar restul nopților ce voi face? De parcă mi-ar fi citit gândurile, fantoma spune:
- De mâine, poți veni mai târziu. Nu contează oră la care vii, ci ora la care pleci.
Dau din cap afirmativ, fără a-i mai zice . Doar ascultam tăcut.
CITEȘTI
Cântec de vioară
Short Story"Cânt. Cânt în continuu până când cineva se va hotărî să mă asculte. După 7 nopți consecutive în care aceeași persoane îmi va asculta cântecul, blestemul va dispărea." Primul volum din trilogia "Printre lacrimi și viori"
