• Capitolul 2 •

244 6 0
                                    

Povestește Sakura...

Ajungem la aeroport,unde Sasuke predă mașina de care m-am folosit și împreună cu el,așteptăm avionul spre Japonia.

Mă tot gândesc la cum o să fie viața mea de acum încolo,adică o să am niște părinți adoptivi?
O să îmi fac prieteni?
O să merg la o școală?
Prea multe întrebări......Ar trebui să mă bucur de moment,ca orice fată de 15 ani (am zis ca Sakura să aibe 15 ani și Sasuke tot 15).
Sa:Sakuraaaa!!
S:Ăăă,da,ce e?
Sa:Păreai îngândurată....Ce s-a întâmplat?
S:M-mă g-gândeam la cum o să fie viața mea de acum....Sasuke,tu ce intenționai să faci cu mine?
Sa:Inițial,mă găseam să îți găsim o familie,dar până atunci o să stai la mine acasă,pentru recuperarea școlii.
S: Deci după ce voi pleca de la tine o să ajung într-un orfelinat?
Sa:Da.....

...

Ajungem și în Japonia,este un loc minunat,este atât de frumos pe lângă dărâmăturile în care am locuit 4 ani,înainte totul era frumos și acolo,dar de când cu lovitura de stat...

...

Wow,locuința lui Sasuke este uriașă,dar aveam prea multe emoții.

S:Sasuke,ce va spune familia ta?
Sa:Adică fratele....părinții mei au murit în urma unui atac la firma unde lucrau....
S:Î-îmi p-pare r- rău...
Sa:E în regulă, hai să intrăm.
Când am intrat am văzut un băiat cu păr lung,și cu vreo 5 ani mai mare decât Sasuke.
It:Sasuke,cine e ea?
Sa:Itachi hai în bucătărie să îți explic totul,Sakura,așteaptă-ne un pic,fă-te comodă.
S:B-bine.
S-au întors în sufragerie după jumătate de oră,eram destul de speriată,pentru că nu aș fii avut unde să stau, pentru că la orfelinat tutorele din anii de viață ai copilului trebuie se semneze ceva,iar eu nu pot.
It:Sakura bine ai venit!Eu sunt Itachi,fratele mai mare al lui Sasuke,aici supranumit și dobitoc.
Sa:Lasă că vedem noi cine e dobitocul.
S:Gata,opriți-vă,nu mai pot de râs....Eu în ce cameră o să stau?
Sa:Nu mai avem camere disponibile deci o sa dormi cu mine.
S:B-bine...

După o lună....

Acum mă pregătesc să mă duc la un orfelinat,nu am mai putut sta pentru că Itachi și Sasuke stau prost cu banii și a trebuit să vândă casa.Au completat acele acte de care vorbeam pentru a fii primită aici.Deodată mă întâmpină o doamnă scundă și arțăgoasă.
??:Tu cine mai ești fetiță?!
S:Sakura Haruno.
B:Bine,eu sunt Betty,acum treci la camera 12 și așează lucrurile!!

După 3 ani...

Da,ați auzit bine,au trecut 3 ani,în tot acest timp am fost adoptată de o familie iubitoare și acum mă pregătesc să merg la noua mea școală, Liceul Konohagure.
Am avut noroc că tata m-a dus cu mașina. Când am trecut de porțile școlii am simțit ceva,un sentiment ciudat,ca și cum e cineva anume aici....Mă rog,cred că mi se pare.Am primit de la directorul Kakashi Hatake informații despre clasa mea.Hmm....XII-B....Sper că o să fie în regulă.
Am intrat şi profesoara Tsunade,de altfel și diriginta m-a rugat să mă prezint.
S:Bună,sunt Sakura Haruno,am 18 ani și de azi o să învăț aici.
Ts:Bun venit Sakura,te rog să te așezi pe locul dintre Hinata și Ino
A arătat spre 2 fete.Una cu părul lung, negru,cu nuanțe de mov,ochii lila,pielea albă ca spuma mării, iar cealaltă avea părul blond,lung,prins într-o coadă, și ochii de un verde șters,ambele îmbrăcate ca și mine,în veșnica uniformă. M-am așezat între ele.
H:Bună,eu sunt Hinata iar ea este Ino,sper sa fim prietene bune.
S:Și eu sper la fel,sunteți de treabă.
Și așa au decurs primele 4 ore,mai am una și mă duc acasă, am ieșit în pauză la cireșul din mijlocul grădinii m-am așezat pe o băncuță,sprijinită de trunchiul cireșului,până când cineva s-a așezat langa mine,acel cineva era....Naruto!!
S:NARUTOOO!!!,i-am spus,sărindu-i în brațe.
N:SAKURA?!Ce cauți aici?
Naruto a fost prietenul meu cel mai bun în orașul în care am locuit când eram mică,doar că fix până să se dea lovitura de stat el a plecat.Am început să povestim ce am mai făcut în tot acest timp în care nu ne-am văzut și de atunci așa ne petrecem pauzele,eu, Hinata, Ino și Naruto.I-am invitat pe la mine,dar când am întrebat-o pe mama dacă mă lasă a spus că are ceva să îmi spună,așa că am plecat în grabă la ea.
M:Sakura,o să fie cam greu pentru tine,dar ne mutăm...
S:CE?!Eu nu plec NICĂIERI!
M:Scumpo, e legat de tatăl tău,eu va trebui să merg cu el,dar tu?Tu ce o să faci singură?O să te descurci?
S:DA.
M:Bine,dacă îți dorești așa mult,o să îți plătim noi întreținerea și o sa îți trimitem bani în fiecare lună,e bine așa?
S:Da,sunteți cei mai buni părinți pe care i-aş putea avea!!
Şi a doua zi părinții au plecat,le-am sunat pe Ino și Hinata să le întreb dacă vor să stea la mine,dar doar Hinata a putut. În sfârșit lucrurile sunt așezate în viața mea.

Okey,și cam asta a fost și capitolul ăsta,eu împreună cu "sora" mea Otaku o sa încercăm să postăm zilnic
Byyyeee

Băiatul care mi-a salvat viațaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum