Cine esti tu? Ti-ai pus vreodata aceasta intrebare??
Cand nici macar tu nu mai stii cine esti.. Te simti ciudat in pielea ta, iar de multe ori ai impresia ca nu esti tu cel ce simte tot ce se petrece in jur. Ai impresia ca doar tu poti fi asa si ca, celelalte persoane din jurul tau nu inteleg nimic din ce ti se intampla tie. Te simti aiurea, incerci sa intelegi oamenii ce te inconjoara incat nu te mai poti intelege pe tine. Te pui in locul lor... si intelegi perfect cum se simt ei. Ii ajuti cum poti (sufleteste si spiritual), insa ei nu pot face acelasi lucru cu tine deoarece nu vad lucrurile cum le vezi tu..
Tu esti diferit! Observi cel mai mic detaliu si iti pui in evidenta spiritul de observatie pe care il detii. Uneori esti un geniu, alteori esti un prost.. te schimbi de pe o zi pe alta de parca ai fi culoarea rosie ce se schimba dupa 35 de secunde la semafor. Esti foarte confuz, nici tu nu te poti intelege singur. Acum ai o stare de tristete iar in minutul urmator, razi cu gura pana la urechii; acum iti vine sa lovesti tot ce iti iasa in cale si in clipele ce urmeaza razi in hohote.
Esti foarte indecis cand vine vorba de tine, nu iti poti da seama de ce esti asa.. "De ce sunt asa??" Asta-i intrebarea pe care ti-o pui in fiecare zi.
Ai vrea sa fugi departe.. Undeva, unde sa poti sta relaxat fara griji sau regrete, fara sa te mai stresezi de ceea ce se petrece in jurul tau; undeva, unde poti sta linistit, sa te poti gandii si la tine la felul cum esti, cum te comporti. Ai vrea sa fi acolo unde daca ti-ar veni sa "zbieri" nu te-ar retine nimic si nu te-ar auzi nimeni; ai fii doar tu cu umbra ta ce dispare cand nu-i soare.. dar ea e acolo chiar daca tu nu o vezi. Totusi nu faci asta... pentru ca daca ai pleca spre nicaieri , la un momentdat iti vor lipsii persoanele dragi. Te va cuprinde un dor dinala nebun care te face sa plangi, un dor care nu te lasa-n pace si te distruge pe dinauntru incetu' cu incetul.
Se vede cu ochiul liber cat de diferit esti. Nimeni nu te-ar putea intelege fiindca tu ai un mod de gandire mai bizar... Esti ciudat, vezi lumea ce te inconjoara altfel decat trebuie fiind convins ca esti una din acele persoane foarte deosebite. Ai momente in care, tu, te vezi de parca ai fi un simplu om, insa te gandesti mai bine si iti zici "Nu-i asa". Esti atat de schimbator incat nici nu-ti dai seama de ce trebuie sa fi in aest fel; poate pentru ca ai trecut prin momente de groaza cand erai copil, iar aceste lucruri te afecteaza in prezent?? Trecutul este la fel ca si o fantoma.... te banduie, dar el o face peste tot nu numai intr-un loc.
E straniu si ciudat faptul ca nu ai suficienta putere sa schimbi ceva. Esti ambitios! si esti constient de asta, da' parca tot nu-ti ajunge. Tu vrei sa fii bine, sa te simti bine!! Dar, iar uiti de tine cand vezi pe cineva suferind si ii sari in ajutor. Te atasezi repede de omenii, pacat ca, unii nu merita sau poate merita dar, sunt prea egoisti ca sa faca ceva anume pentru tine. Exista anumite persoane care iti sunt oarecum alaturi, inteleg cate ceva din ce ti se intampla, te calmeaza (doar pe moment, e bine si asa decat deloc).
Crezi in tine doar pe jumatate, vrei sa schimbi ceva, dar ce?? Ce poti schimba fara a-i afecta pe cei din jur??
Nimic nu te mai poate linistii nici muzica, nici starile de bine pe care le ai din cand in cand, nici lumea.. Tu vrei sa te regasesti. Cauti o modalitate de a te regasii, numai ca o faci in zadar.. pentru ca o cauti pana nu mai ai putere, si te opresti brusc. Cineva iar ti-a atras atentia, indreptandu-te inspre ceva total diferit, asa ca te comporti cu cei din jur de parca n-ar trebui sa stea langa tine. ii respingi pe toti inchizand in tine o parte din sensibilitate. Ramai confuz... nu mai stii ce sa faci.
Deja te-ai indepartat de persoanele dragi. Ce ai mai putea schimba acum??
