Mrejele Trecutului

Prolog

Se foia de pe o parte pe alta, neliniștea i se citea pe chipul chinuit de amintirea ei.În fața ochilor o vedea pe ea și pe rezultatul iubirii lor într-o rochiță roz de primăvară. Apoi a apărut din nou aceea imagine pe care nu avea să o uite pentru mult timp. Mâinile îi erau pline cu sânge, lichidul vâscos i se scurgea printre degetele răsfirate. Privirea îi era înfricoșată, se îndrepta spre trupurile fără viață. Nu putea să aleagă, nu avea cum, era o decizie prea grea. 

 Apoi auzi din nou acele cuvinte greu de uitat, adresate la nervi dar ce au agravat rana din sufletul lui.

"-Tu! Doar tu ești de vină! Tu și deciziile tale! Nu vreau să te mai văd vreodată criminalule, dispari din ochii mei, nu vreau să mai aud de tine vreodată...Acum ea nu mai este, iar sufletul meu s-a stins odată cu ea."

Țipa la el parcă cu ultima suflare. Trupul palid se ridică din patul vechi și incomod cu un suspin de durere. În ochii acoperiții de dovada nopților nedormite,se scurgeau același lacrimi amare de care avea parte de fiecare dată când ațipea. Își trase nasul,ca mai apoi să apuce batista de pe noptiera șubrezită. Se uita în jur, totul era la fel, aproape la fel lipsea un singur lucru,ea., femeia care în fiecare dimineață îl trezea cu o cafea amară și cu zâmbetul pe buze. Acum singurul lucru care îl mai poate destinde este amintirea momentelor frumoase petrecute împreună.Cum avea să mai trăiască fără ea? Era dependent de privirea,buzele și vorbele ei. Dar nu exista cale de întoarcere, trebuia să își continue drumul așa cum avea să fie.