Prietenii copilăriei noastre am putea crede că sunt pentru totdeauna, dar nu în toate cazurile. Când ai o prietena sau prieten din copilărie, desi stii foarte multe despre acea persoana, te poti insela.
Povestea prieteniei mele cu o fata care stătea peste drum de mine începe asa:
Am avut o prietena care intradevar mi-a fost cea mai bună prietenă, eram de nedespartit, în care aveam in deplina incredere in ea. Intr-o zi i-am povestit despre o verisoara de a mea ceva, iar ea să dus si ia spus si nu era singurul lucru pe care îl spusese atunci, ea mereu se ducea si ii spunea ce ii povesteam eu. Până la urmă ne-am împăcat, iar ea sa mutat putin mai departe de mine dar in acelasi sat.
Trec anii terminam generală iar ea se înscrie la acelasi liceu, în acest timp noi nu prea mai vorbeam, se stricase prietenia. Intr-o zi cand incepusem practica in clasa a 10-a, ea a spus sa mergem împreună la practica, deoarece nici ea nu vroia sa mearga cu trenul ca ceilalti.
Intr-o zi imi spune:
- Auzi, dar când ai sa imi dai banii aia?!
Eu gandidu-ma ca ce bani am sa ii dau eu ei, îi spun:
- Ce bani?
- Cand ti-am plătit cursa.
Atunci mi-a sarit draci si i-am spus:
- De ce să ți dau ca si eu iti făceam mereu cinste când spuneai ca nu ai bani cu pizza si un suc, eu avand să îi dau doar 2 lei.
Am început să ne certăm si ea stiind ca eram timidă, dar acuma nu mai sunt, imi spune:
- Mesajele alea le scrie maicata nu tu.
Atunci mi-a sarit iar dracii si i-am spus:
- Ia vino la mine la poarta sa vorbim fata in fata, sa vedem cine e mai tare in gura tu sau eu?!
Atunci ea nu a mai spus nimic.
Atunci am inteles ca nu este cum am crezut-o eu, o prietena adevarata. Intr-un final am terminat prietenia cu ea si de 4 ani nu am mai vorbit cu ea absolut deloc.
