Cele patru regate ~Secretul~

Prolog: Începutul

A fost odată ca niciodată un regat măreț. Acesta se numea Hilland si era condus de un rege înțelept pe nume Tristan, alături de regina Aglaid. Multe zile de pace au trecut pe lângă acest regat, dar într-un final toată bucuria de pe chipurile cetățeniilor a disparut.
Un blestem greu a fost aruncat asupra acestui regat, nimeni ne mai dându-i nicio șansă. Însă în momentele cele mai grele a apărut ceea ce noi numim o „licărire de speranță". Aceasta a apărut prin imaginea unui bătrânel, un vechi prieten de-al regelui pe care l-a ajutat acum mulți ani, pe când era în mari probleme din cauza unui secret pe care îl păstra cu prețul vieții.
Acest bătrânel încovoiat de spate, cu ochii tulburi de atâtea gânduri și cunoaștere, dar blânzi și iertători. Acest omuleț care își poartă betrânețiile în barba ce îi ajunge până la cureaua de la brâu și pletele poleite cu argint ce-i coboară de-a lungul coloanei vertebrale. A venit să salveze ce mai putea fi salvat și să-și platească vechea datorie față de rege.
–Cine ești? Cu ce te pot ajuta? îl întrebă Tristan fără să-l recunoască, fără ca măcar să-l privească în ochi din cauza amărăciunii din suflet.
–Mărite, știu că nu vă mai amintiți de mine, dar știu că eu nu vă voi putea uita niciodată. Dar nu asta e important. Ce este important e că vă pot ajuta.
Surprins Tristan se ridică de pe tron și îl înconjoară studiindu-l. În mintea lui își spunea că acesta își bate joc de el. Cum poat e un moșuleț, ce se reazămă de un baston vechi, să-l ajute pe el.
–Care este numele tău?
–Aaron, majestate, spuse acesta plecându-se într-o reverență plină de umilință și supunere. Sunt de pe meleaguri îndepărtate, dar nu eu sunt important.
–Ai spus că mă poți ajuta, cum? Se reașează pe tronul său și îl privea pe bătrân cu mult interes. Numele acestuie i se pare cunoscut, doar că nu știa de unde să-l ieie și unde să-l pună.
–Dacă s-ar putea să vorbim doar între patru ochi. Ceea ce am de spus este puțin mai complicat, spuse acesta și îi arată din cap spre gărzile ce erau la fiecare colț al camerei.
Se îndreaptă de spate și așteaptă cuvântul regelui. Știa că e periculos ceea ce face. Știa că ar pute fi aruncat în temniță, chiar omorât, pentru ceea ce spunea. Dar trebuie să riște. Regele avea nevoie de ajutorul său, dar era periculos să spună tuturor secretul lui... aveau să-l creadă nebun, să nu înțeleagă și poate să îl și închidă, iar așa nu avea să îi vorbească despre planul său regelui... niciodată.
Tristan stătu câteva clipe pe gânduri, apoi le făcu semn cu mâna gardienilor să părăsească încăperea. Era ceva nebunesc ceea ce făcea, iar el știa asta, dar trebia să afle ce este cu acest om... îi era mult prea cunoscu și nu știa de ce. Avea un gol în stomac de când l-a văzut intrând. Atunci când generalul armatei a vrut să i se adreseze în legătură cu protecția sa, acesta a dat din cap, iar generalul a aprobat și a plecat însoțit de cei opt soldați.
Aaron i-a urmărit cu privirea pe soldați, iar când s-a închis a început să-i povestească totul în timp ce se uita pe ferestrele mari spre regatul ce odinioară era de neînvins. Îi povestise cum se întâlinseră data trecută și cum l-a ajutat să scape neprins. Povestea magiei ce sălăsluiește înăuntrul său și nu în ultimul rând despre planul de scăpare.
–E o legendă veche care spune că un mare regat va scăpa de un blestem crud cu ajutorul a patru moștenitori care vor câstiga războiul. Acești moșten...
–Dar e imposibil! Îl întrerupse regele. Eu nu am nici măcar un moștenitor, darămite patru. Soția mea... nu poate avea copii, spuse acesta cu tristețe. Iar eu nu am de gând să o înșel.
–Magie. Vor fi născuți din magie, iar asta îi va face puternici, dar diferențele dintre ei îi va despărți, îi explică Aaron. Ei vor fi diferiți și față de ceilalți, iar prin ei se vor naște noi popoare.
Regele se gândi la ce îi spusese. Calculase totul. Legase informațiile una de alta, dar unele întrebări nu îi dădeau pace, așa că a dat curs cuvintelor ce îi jucau în minte, parcă înebunindu-l.
–Cum adică prin magie? Și de ce se vor despărții? Nu vor fi frați în adevăratul sens al cuvântului? Pe cum punea întrebările în mintea lui apărea tot mai clar faptul că în viitor va avea patru copii care vor duce un război pe care nici el nu-l poate, iar la sfârșit se vor despărți din cauza neînțelegerilor. Nu suporta acest gând... că familia lui va fi una distrusă.
Străinul stătu pe gânduri câteva momente înainte să-i răspundă. Trebuia să se gândească la un răspuns bun, deoarece tot ce îi spunea era puțin cam... greu de digerat.
–Ei vor reprezenta cele patru elemente și cum am mai spus, vor fi primii din noile specii. Am o bănuială a ceea ce ar putea fi, dar nimic nu e sigur, iar magia joacă după propriile reguli.
Îi povestise despre cum ar putea ca moștenitorii săi să fie creaturi ale nopții, dar cu flacăra mocnindu-le în suflet, sau creaturi născute din apă, păsări ale cerului sau creaturi subterane. Puteau fii orice... driade, sirene, uriași, dragoni, zâne și așa mai departe. Regele rămăsese puțin înspăimântat de toate astea, cine nu ar fi fost. Se plimba prin toată sala, de la geamuri la ușă, la tron. Îl înconjura pe cel ce acum stătea drept și fără teamă în fața sa, dar cu supunere și respect.