Vara varcolacului

Cearta

- Imi place ca ai plecat asa fara sa spui la nimeni! Puteai sa ma trezesti!

- Erai obosita!

Aceasta replice ma lasat fara cuvinte. De obicei  daca era vreo problema sau vroia sa merga undeva, Andy imi spunea tot timpul.   

- Andy, spune-mi ce ai acum ?

- Nu am nimic dar vad ca tu tot insisti! Oricum, nu vreau sa ne certam asa ca te las in pace sa iti revi.

- Hei ! Dar  nu am nimic , am spus eu tipand in timp ce putini oameni din parcare  se holbau la noi ca la felul 40.

- Inceteza sa mai tipi la mine , nu vezi ca se uita toata lumea?

Nu am mai spus nimic si am intrat in masina trantind usa. Ana si Denis s-au trezit. 

- Ce ai patit, ma intreba Ana, calma.

- Nu am nimic, spuneam eu aproape izbugnind  in plans.

Denis ies afara din masina stiind ca lucrurile deja incep sa se complice. Ana ma intrebat din nou ce am iar eu am inceput sa-i povestesc cele petrecute mai devreme. Ca o prietena adevarata, ceea ce si era, m-a linistit iat apoi ma convins  sa merg sa luam micul dejun. Baieti erau asezati la o masa si infulecau cate un hamburger fiecare. Ne-am asezat si noi si am comandat niste cartofi prajiti iar Andy a mai comandat un  hamburger si 4 cafele pentru drum. Era liniste la masa noastra. Nimeni nu indraznea sa scoata un sunet. Tacerea de mormant s-a intrerupt cand chelnerita ne adusese comanda si nota de plata. Am mancat si am pornit spre parcare. Ne-am pregatit sa urcam dar, surpriza, Andy nu mai putea sa pornesca masina. 

- Se pare ca si la noapte vom sta aici...

- Andy, ce ai spus, spuse Ana aproape  lovindu-l cu privirea.

- Nu mai pot porni, trebuie sa sun pe cineva care sa vina sa ne ajute. 

- Oh, Dumnezeule, ce vacanta de rahat, am spus eu revoltata si pregatind in minte o gramada de injuraturi.

Eu si Ana eram pe punctul de a exploda dar baietii erau calmi, ca si cum ar fi fost ceva normal. Eu     m-am dus in restaurant intreband  daca nu cumva este vreo pensiune pe aproape (pe foarte aproape). O chelnerita noua imi spuse ca seful lor are o cabana chiar in padure la doar cativa zeci de metri  si ca ne poate caza contra cost intr-o camera. Am acceptat stiind ca decat sa dormim in masina mai bine  dormim in cabana chiar daca nu ne vom mai permite statiunea la care vroiam sa mergem.

La auzul vesti ceilalti sau bucurat. Pe la 10 dmineata am telefonat toti acasa. Mama deja isi facea griji. Cu greu am lnistit-o. Dupa o ora de desfacut suruburi si schimbat piese Andy si Denis s-au convins ca nu au ce sa ii faca. Ne-am dus sa vorbim cu seful localului de cabana. Am dat banii iar el a venit sa ne arate locul unde este cabana. In spatele localului era o mica poteca care dura vreo 5 minute. Ajungeai intr-o poienita cu flori iar cabana era si ea acolo. Era un peisaj rupt dintr-o poveste. Albinele zumzaiau pe langa florile colorate si parfumate, iarba era de un verde aprins, razele soarelui straluceau printre copaci iar pasarelele cantau simfonia libertati.