Prolog

80 4 2
                                    

Stau în pat și încerc să rezolv un cub rubic, dar vocea răgusită a mamei, care mă strigă să cobor în sufragerie îmi distrage atenția. Cobor scările grăbit și curios să aflu ce se întâmplă. Bat ușor la ușa de la intrare și intru în camera mare, luminoasă și primitoare. Mama stătea pe canapea, alături de tata care pare a fi nervos și dezamăgit. Iar pe fotoliul din dreapta, stă țanțoș un bărbat înalt, cu trăsături asiatice, într-un costum negru, pe care l-am mai văzut de vreo două ori, vorbind cu tata în birou.

- Da mama, m-ai strigat? Bună seara, domnule Kurakao! Ce mai faceți?

- Konban wa*, John! Sunt bine, mulțumesc! Am venit să discut cu tatăl tău, niște afaceri. Tu ce mai faci?

- Bine, mulțumesc! Aștept să vină vacanța de vară! râde scurt și îmi ciufulește parul.

- John, fiule, trebuie să discutăm ceva!

Tata mă privea serios, ceea ce nu prea îi stătea în fire, cel puţin nu în momentele când este acasă și lasă pelerina de super erou, pentru ca tata la muncă este un adevarat super erou foarte serios. Mereu a fost vesel, jucăus, dar de data aceasta, ceva nu îmi miroase a bine.

- Astăzi m-a sunat domnul Ross, directorul școlii și mi-a spus că te-a surprins într-o încăierare, cu unul dintre colegii tăi.

- Să ști că eu nu am făcut nimic! Am fost atacat! Eu doar... sar eu ca ars, încercând să mă scuz.

- Știm fiule, intervine mama. Problema este că ești suficient de mare. Ai 14 ani, iar tu ar trebui să îți porți de grijă și singur. Adică, uită-te și tu, la ochiul acela!

Mama îmi întinde o oglindă, pe care aproape o scap, când observ chipul distorsionat. Am fost atât de prins în gânduri și în rezolvarea acelui puzzle, încât nici nu am observat ochiul umflat și vânăt. Îl ating ușor și o înțepătură usturătoare îmi cuprinde fața. Scap un mârâit slab, iar mama, îmi lipește de ochi o compresă cu gheață.

- Te-am înscris la box. Este momentul, să devii bărbat, un bărbat adevărat. Cred că ai potențial și pe lângă asta, trebuie să las firma pe mâini bune. Ce părere ai?

Tata deținea o firma de detectivi, cunoscută în toată lumea, iar faptul că el speră, ca într-o zi să o lase pe mâna mea, face ca oferta lui să fie imposibil de refuzat. Vreau să îl fac mândru!

- Da, mi-ar plăcea la nebunie!

- Atunci, dragă John Maxwell, mâine dimineță te aștept la sala de sport. Eu te voi învața tot ce știu! Carate, box, sujitzu și multe altele.

- Abia astept! O să fie distractiv! spun eu.entuziasmat ținând mâna în aer, așteptând ca domnul Kurakao să bată high5 cu mine.

Domnul Kurakao se apropie de mine și în loc să batem palma, mă bate încurajator pe spate, deși zâmbetul atotștiutor îmi taie tot elanul.

- Acesta nu este unul dintre jocurile tale, jocul acesta nu e deloc distractiv. rânjește . Nu vei rezista nici 2 săptămâni! îmi șoptește lângă ureche, făcându-mă să înghit în sec, apoi acesta izbucnește în râs și se îndreaptă spre ieșire.

"Am încurcat-o grav! Dar nu dau bătut! Tocmai mi-a lansat o provocare, iar eu niciodată nu refuz una. Am îi arăt cine sunt! Eu sunt John Maxwell!"

 Am să îi arăt cine sunt! Eu sunt John Maxwell!"

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Konban wa! - Buna seara!

Fara gloanteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum