Chapter 1

4 0 0
                                    

|~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~|
Își lasă ultima suflare..... in brațele mele.... ea chiar nu mai.....
|~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~|
M-am trezit din acel coșmar. Aproape un an și tot nu m-a pot isprăvi.  Plec in Korea sa petrec acolo cele 2 luni de "vacanța" ce le am înainte de universitate. Nu vreau sa povestesc.... Măcar am terminat scoala cu bine și o luna deja sa dus pe examene.

M-a uit pa ceas.. Perfect e 5 a.m. Mai bine m-a apuc sa m-a pregătesc. Bagajul e gata. A rămas numai sa m-a clarific cu locul unde voi trăi. Mai bine îmi voi cumpara o casa ca sa nu se întâmple ca data trecută .....
după câteva ore de căutat am găsit una aproape de orașul unde trăiesc prietenii mei și "lucrul" meu. De ce îl pun in ghilimele? Fiindcă nu e chiar unul e mai mult ceva ce nu poți numi lucru dar Primești bani buni pe asta.

Am zborul la 4p.m și e 2 p.m deja. M-a duc sa fac un dus și m-a îmbrăcasem in ceva comod. Pantaloni negri cu talie înaltă, ghete albe, și maiou oversize desigur negru un poc pus in pantaloni. Parul desprins el fiind drept. Am luat bagajul geanta, pașaportul și cheile de la mașina și am plecat la aeroport.

*************************************

Am ajuns. Plictisita. Desigur nu ajunsem in Korea ci in Londra pentru un control complet la medic la care m-a pus sa m-a duc soțul prietenei mele și desigur și prietenul meu. Cică vrea sa știe dacă totul e bine. Deodată ce a venit și bagajul meu am luat un taxi și am plecat deodată la clinica dupa control.

Am fost la toate aparatele posibile  și  imposibile. Au spus ca maine voi putea veni după rezultate și  de acea eu mi-am cumpărat un bilet direct spre Korea pe maine.

^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^

Gata. In sfârșit eu pot pleca de acolo. Cu rezultatele in mapa. In avion m-am uitat prin ele și vreau sa spun ca erau oribile m-a Mir cum de am supraviețuit având in vedere ca am avut o perioada grea in care puteam sa nu mănânc cu zilele. Când m-a vor vedea vor leșina cel mai precis având in vedere ca am slăbit foarte tare.

*************************************

1p.m și eu deja am ajuns.

Ies din aeroport și îl văd pe un băiat de la "lucrul" meu așteptând cu cheile in mâna. Mi le-a întins sau mai precis le-am smuls eu și am plecat la mașina mea fără nici un mulțumesc. Știu n-am maniere dar numi pasa pot spune ca unele lucruri m-au făcut nepăsătoare și cu timpul m-am făcut mai rea.

M-a urcat in mașina și am pornit direct spre compania in care lucrează el. Omul care sunt prieten de aproximativ 3 ani acuș sunt 4.
Lucrează la o companie pe nume  Bighit ,știu BTS și toate acelea dar chiar nu sunt o fană, înainte eram dar acum pot spune ca într-un fel mie indiferent de ei. Parchez mașina și intru in clădire. M-a îndrept spre receptie și spun sa îl anunțe ca am ajuns și sa se coboare jos.

Doamne ce om leneș  nu se poate duce cu liftul pana jos sa ia niște foi. Lui ii trebuie nu mie. Nuuuu eu trebuie sa merg pana la el fiindcă e prea ocupat sa se coboare.

Deschid usa și intru. Chiar? Nu e in oficiu. Huh e prea ocupat. Și atunci pe unde mai umbla el. Am pus pe masa mapa cu rezultate și am lipit in Stiker pe care scrie sa le citească. Și lângă am mai pus o mapa pe care am scris "MARO".

- Ce faci acolo?
Am tresărit atât de speriata și și m-am întors spre direcția de unde se auzea sunetul. Nici n-am observat dar acolo era o canapea de piele neagră pe care stăteau 3 băieți. Se pare ca și ei așteptau. L-am ignorat si m-am îndreptat spre ieșire dar cum sa nu unu din ei sași deschidă gura și sa spună ceva in direcția mea. Urăsc sa vorbesc cu cineva mai ales cu necunoscuți.

- Macar ai respectul sa răspunzi.

Asta chiar m-a făcut sa rad. Eu? Respect? De când ?  Nici nu m-am întors și m-a îndrepta spre ieșire dar de ce nu sa apăra și persoana pe care o căutam.

- Deja pleci? Ai venit sa aduci rezultatele?

- Da și eu trebuie sa plec sunt ocupată am pierdut și asa o zi.

- Hei nu fi asa e spre pentru binele tău, am vrut sa vorb......

- Sunt ocupată!! Te așteaptă deja cineva de mult timp asa ca te voi lasă.

- Hanjoo....

- pa vorbim mai pe urma.

Și ies nu fac nici un pas și deja mă Lovesc in cineva. WOW omu ăla e un năntălog! Aproape am căzut dar m-am ținut pe picioare.

-Of mai uitate pe unde mergi!! Sunt oameni aici care mai ies și intru pe usa asa ca mai atent.

Și asa am ieșit din acea companie. Pot spune ca sa schimbat foarte mult in comparație cu câțiva ani in urma.

Anyway  eu am venit numai sa aduc mapele care trebuiau ai dupa sa plec sa m-a întâlnesc cu persoana ce îmi va prezenta casa care o voi lua. Sper.
Mi-a dat adresa și nu era departe aproape 24 minute depărtare de centru. Casa era foarte frumoasa și in stil modern cu culori predominante in negru și sur. Bucătărie de un negru superb. Cu multe camere și spațiu destul de mult având un avantaj ca are o piscina in spatele casei și o mică sala de antrenament și una liberă care mai precis va fi una in care voi dansa. După ce am făcut un tur acea casa chiar mi-a plăcut și am și cumparat-o. Eram nu fericita dar parca ușurata. Mi-a rămas numai mobila sa cumpăr ca pat canapea  masa in sufragerie și vesela.

^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^

Huh am terminat. Fiind o casa mare am luat in fiecare camera câte un pat și o masa neagră. Doua canapele in sufragerie. Un televizor mare in sufragerie și vesela in Bucătărie cu pahare, farfurii, furculițe și altele.

Mi-am instalat tot ce-mi trebuie și cu sufletul împăcat m-am dus la un dus și la culcare patul fiind deja instalat și aranjat.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Primul capitol finalizat și unul foarte lung de 1053 de cuvinte. Nu iubesc sa citesc notele autorilor jos la fiecare capitole și nici sa scriu unul asa ca Pa ne vedem pa cap. 2

Why Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum