Why

Chapter 2

Tot același vis deja a doua zi..... numai pot. E 6 a.m. și nu mai pot dormi. Azi îl voi întâlni pe un vechi prieten care îl cunosc deja de aproape 2 ani. Și suntem apropiați. E Chanyeol. E o persoana uimitoare.

Ma întâlnesc cu el ca sa vorbim despre trecut și multe altele. După incercarile mele sa ma culc înapoi care au eșuat, mam sculat și după ce mam spălat am coborât în subsol unde aveam sala de antrenamente. Acolo am fost aproape o ora jumate făcând exerciții și alungând orice gând ce-mi venea în cap despre..........

Mai pe scurt după ce am terminat era aproape 8 a.m și eu mam dus sa fac dus și sa ma pregătesc sa plec.

Am ajuns în jumate de ora la destinație. Adică la o cafenea mai retrasa unde nu erau asa de multi oameni dar destul de drăguță, fiind o vedeta cunoscuta, el avea foarte multe fane. De aceea el a ales un loc mai retras.

Îl vad. Cum cobor din mașină îl zăresc cum sta la o masa cu doua cești pe masa și zarinduma începe a zâmbi. Ma apropii de el și ne îmbrățișam prietenește.

-Hanjoo, de când nu team văzut. Doamne ce slaba te-ai făcut. Tu măcar ceva mănânci?

-Am avut lucruri mai importante, sunt atât de bucuroasa sa te vad. A trecut deja un an. Cum o mai duci? Ți-ai găsit pe cineva? La întrebarea aceasta el începe a zâmbi.

-Nu, încă nu. Cu asa program încărcat cum sa ai timp de întâlniri dacă nici de somn nu ai. Și de-abia am găsit timp pentru tine. De aceea am vrut sa te rog ceva dacă eu tot nu am timp. Fii iubita mea

-Iar incepi ? De fiecare data când ne întâlnim sau discutam el ma întreabă tot același "vrei sa fii iubita mea?" Și de fiecare data este NU. Știi deja răspunsul

- Am vrut să-mi încerc norocul încă odată! Ok, hai ca nu pentru asta am venit. Un prieten de al meu face o petrecere unde se va realiza donații, el ma invitata iar eu nu am cu cine e sa plec. Ai putea să-mi fii partenera ?

- Desigur .... ca nu! Știi ca nu-mi plac asa fel de petreceri. Poate alta data sunt sigura ca sunt rânduri de fete care mar înlocui cu placere.

- Dar eu vreau ca tu sa vii cu mine. Măcar o data. Te roooogggg! Știi mia fost atât de dor de tine și doream sa petrecem un pic de timp împreună. .....

- Of bine! Dă-mi invitația ceea încoace. Doamne de ce de fiecare data îți iese atât de bine sa ma rogi sa fac ceva!

- Poftim! Știam ca nu vei putea spune nu,și încă ceva....

Nu a putut termina fraza ca telefonul meu a început sa vibreze. Era ... nu am putut descifra fiindcă a început sa fie întunecat în fata ochilor cate un pic. Și de aceea am luat invitația în mâinile mele și am plecat spunând la revedere lui Chanyeol și plecând cat mai repede.

Am leșinat. .... bine ca nu afara ci în parcare unde nimeni nu a fost și nimeni nu ma văzut. Știți am deja un obicei de aproape jumate de an. Din păcate cel mai rău lucru este ca mam obișnuit cu asta și nu pot spune ca e bine sau rău. E doar o consecință neplăcută din trecutul meu.

După aceea parca nimic nu sar fi întâmplat, eu am plecat la Min Hyok , soțul prietenei mele. Cred ca din cauza rezultatelor mele de la clinica.

Am ajuns la el. Am urcat cu liftul pana la el și mergând spre cabinetul sau lângă usa am văzut pe câțiva bărbați tineri cum așteptau ceva. De ce de fiecare data cineva trebuie sa aștepte sa vorbească cu omu asta. Hmm se pare ca este o persoana importanta aici. Nuuuu nu prea cred. Asta e Min Hyok. Intru la el fără sa bat la ușă, fără sa întreb dacă este ocupat pur și simplu am intrat și mam așezat pe canapea în timp ce el vorbea cu niște membri ai trupei. Când am intrat toți sau uitat de parca eu nu ar trebui sa fiu aici sau de ce nu am ciocănit, pe unii chiar iam recunoscut când am adus rezultatele. Se holbau cu atâta interes la mine și tot timpul cat am așteptat sa termine ei se uitau foarte mult la mine. Am avut asa impresia ca acuș ochii lor o sa cada de la atâta holbat sau o sa se usuce fiindcă mi se părea ca nau clipit nici o data cat ma scanau. În tot acest timp cat așteptăm eu ori ma uitam în telefon la mesajele mele necitite ori ma gândeam dacă cineva are o viata mai de rahat decât mine.

Și însfarsit au terminat și ei mai ceva ca niște babe. De odată ce sau ridicat eu mam îndrepta direct spre el. Și am spus îndeajuns de tare ca numai el sa ma audă.

- Care e problema Hyok. Eu nu vreau morala sau altceva, eu numai te rog sa nui spui lui Sol, (soției lui în același moment și prietenei mele) despre asta. Te rog.

- Tu măcar știi ce ai făcut cu organismul tău, nu știu cum el mai trăiește.

- Cum vezi încă mai trăiesc.

-Te rog, ai grija. Știu ca anul trecut nu a fost unul bun și. ..

- Oprește-te. Gata am înțeles. Eu am plecat ne mai vedem. Te voi suna sa spun când. Nu mai deschide tema aceasta.

-Bine. Pa

Am ieșit din comunicație mai repede decât am intrat. Nu vroiam sa mai aud de despre anul trecut ....

De aceea am plecat mai departe de toți. Acasă. Într-o pustietate ce pe unii iar speria dar pe mine ma liniște știind ca nimeni nu va veni după mine. Nimeni nu este în pericol din cauza mea. Și mai important nimeni , chiar nimeni nu va mai fi rănit. Lecția mea în viata este ca cu cat mai multe persoane dragi ai în jurul tău cu atât mai repede ele vor pleca și cu atât mai repede vei fi singura. De aceea eu încerc sa fiu cat mai rece sa ii fac pe oameni sa ma urască sa nu dorească sa vorbească cu mine. Chiar shi pe prietenii mei vechi eu am încercat sa ii îndepărtez de mine, dar sunt și unii încăpățânați ca Chanyeol și jungkook. Ei nu știu prea multe despre alta "viata" a mea de aceea ei nu sunt sub asa mare pericol dar nu sunt feriți de riscul acesta. Sunt mulțumită ca ei, sunt cu mine, cu toate ca eu nu le spun prea multe, dar ne înțelegem bine chiar și din priviri. Asta, cu asta eu sunt fericita. Și sper sa nui pierd nici pe ei.