Iată-mă în fața cinematografului, tremurând de emoții, ele fiind acompaniate de câteva lacrimi, care sunt pregătite oricând să-și facă apariția pe obrazul meu înroșit. Fetele din împrejur, nu sunt pe departe mai calme.
Dacă nu voi primii rolul? Cum voi face rost de bani pentru chirie?
Întrebările acestea m-au făcut să înghit în sec. Îmi este frică pentru următoarele minute, dacă rolul nu-mi va fi acordat mie, voi ajunge servitoare unor oameni cu o situație financiară mult mai bună decât a mea.
După câteva minute, o femeie blondă, de statură medie, își face remarcată prezența prin hârtia pe care o deținea în mâinile sale mici. Toate fetele o urmăream cum lipește acea foaie pe ușa cinematografului. La plecarea femeii, foaia nu se mai face văzută din cauza fetelor nerăbdătoare să vadă rezultatele.
Am decis să aștept până când se vor duce, deoarece nu voiam să mă vadă cineva când plâng, asta doar în cazul în care va fi un răspuns negativ. Le vedeam cum plecau triste, unele fiind foarte nervoase, fapt ce înseamnă că nu a fost un răspuns chiar pe placul lor.
Ajunsă în fața foii care ar trebuii să-mi decidă viitorul, emoțiile ajung la un nivel mult mai înalt, simțind cum picioarele încep să tremure. Ochii îmi fug pe respectivul obiect, căutând disperați numele meu, gâtul meu devenind uscat de o bucată bună de vreme.
Când îmi observ numele alături de cuvântul "admisă", un sentiment de fericire pune stăpânire pe întreg corpul, nefiind capabilă să mai scot un cuvânt. Pe față mi se prezintă un zâmbet imens, simțind cel mai frumos sentiment din viața mea.
Intru în cinematograf, uitându-mă după doamna care mi-a adus cea mai frumoasă reușită a mea. După câteva secunde de căutat, o zăresc vorbind cu un bărbat brunet, îmbrăcat lejer.
-Bună ziua! încerc eu să scot câteva cuvinte, dat fiind faptul că eram în culmile fericirii. Vă mulțumesc pentru rolul acordat!
-Deci tu ești norocoasa, felicitări! îmi răspunde cu un zâmbet larg. Urmează-mă! mă îndeamnă făcându-i semn bărbatului să plece.
Mă duce într-o cameră unde mai multe persoane sunt prezente, ochii lor fiind axați doar pe mine. Mă uit confuză în jurul meu, așteptând ca cineva să mă lumineze.
-Ea este fata care a luat rolul principal, rostește doamna al cărui nume nu-l știu.
Un rând de felicitări mi se transmit, în ciuda faptului că sunt doar o fată de nouăsprezece primăveri, cu o situație financiară nu tocmai plăcută. Toate fetele, prezente acum câteva minute, și-ar fi dorit să fie în locul meu, sunt pe punctul de a fi o actriță într-un film regizat de unul dintre cei mai pricepuți regizori din America.
În încăpere își face apariția un bărbat, de-a dreptul chipeș, blond, cu părul până la umeri, având ochii de un albastru pal, putând fi observată barba aranjată. Îmi afișează o privire ucigătoare, nefiind entuziasmat de viitoarea imagine a filmului. Înghit în sec, la vederea nervozității care a pus stăpânire pe chipul parcă sculptat.
-Domnișoară Aguilera, filmările vor începe mâine, te vom anunța și ora exactă printr-un mesaj, îmi explică femeia, făcându-mi semn să-i spun numărul de telefon.
M-am apropiat de ea, și am început să rostesc numărul, fiind atentă pe privirea arzătoare a bărbatului neîncântat de prezența mea. Sunt complet confuză, toată lumea este fericită de prezența mea, cu excepția lui.
După ce femeia și-a notat numărul în mica agendă, pe care o ține în geantă, îmi întorc privirea, acum una serioasă, spre bărbatul care e surprins de gestul meu. Nu-l cunosc, însă el se pare că mă cunoaște, dacă tot își permite să se comporte așa cu mine.
Fără să gândesc, mă pornesc spre scaunul unde este așezat, pregătită de a afla o explicație clară.
-Care e problema ta? îl întreb pe un ton nervos
Își ridică privirea spre mine, lăsând la iveală niște ochi prin care orice femeie s-ar pierde.
-Tu.
Nu-i știu nici măcar numele, iar el se pare că are o problemă destul de mare cu mine. Ochii mi se măresc, nervii mei fiind gata să explodeze. Îl pot observa cum mă analizează, însă îi fac semn cu degetele să se uite în ochii mei, nu-mi place să fiu intimidată.
-Cine te crezi? îmi pun mâinile la piept, privindu-l în ochi.
-Vei afla, puiule. răspunde bărbatul din fața mea, ridicându-se de pe scaun și plecând din cameră fără nicio explicație.
Cum își permite să vorbească așa cu mine?
Nimeni nu are dreptul să mă lase cu atâtea semne de întrebare, nu în acest fel! Bărbatul acela va fi nevoit să fie foarte clar data viitoare, altfel voi recurge la un limbaj indecent.
*
Deschid ușa singurului dormitor din apartamentul meu, trântindu-mă pe patul de două persoane. Nu am putut să profit de această ocazie incredibilă, deoarece cineva a trebuit să mă aducă la cote maxime. Iar acum nu pot nici să dorm, fiindcă sunt cu gândul doar la cum vor recurge lucrurile, dacă este bine ceea ce fac.
Este trecut de miezul nopții, iar eu trebuie să mă schimb și să evit pe cât posibil insomnia. Soneria telefonului sparge tăcerea, semn că am primit un mesaj. Verific leneșă corespondența, care este de fapt doamna cunoscută azi, anunțându-mă că peste cinci ore, eu va trebui să fiu în picioare.
Îmi las telefonul pe pat, pentru a mă putea schimba în haine mai comode. După câteva minute, îmi pun capul pe perna moale, lăsând toate gândurile pe mâine, deoarece nu veau să eșuez chiar din prima zi de filmări.
