" M-ai uitat, da?... Ai uitat și acele promisiuni, că vei fi mereu cu mine?... Că mă vei susține și atunci când va fi imposibil?... Că vei fi sprijinul, scutul și prietenul meu?...
De ce mai întreb? Sunt sigură că ai făcut-o, că, acum, când văd doar scrum și vise spulberate, e mai bine să stai departe, singur, iar eu să mă înec în râurile sărate ce-mi traversează fața...
Îmi voi repeta continuu că totul este un coșmar, că nu m-ai părăsit când praful realității îmi umezise ochii, că inima mea e întreagă orice-ar fi, că ești doar un prieten și mai mult nimic, dar nu e așa... Nu a fost, nu e și nu va fi, e cu mult mai mult de atât...
Uneori îmi imaginez cum, ridicându-mi pupilele mari din pământ și focalizându-le într-ale tale, nu mă vei respinge, ci-mi vei lua degetele lungi și marmorii într-ale tale, iar silueta mea va excela pe scena lor întunecată, că voi avea odată și-odată curajul să îți răspund la milioanele de zâmbete, ce, aidoma unor felinare, îmi luminează existența înmuiată în negru, că, deși sunt eu, pot însemna ceva pentru o persoană ca tine, dar nu...iluzii... Iar mă pierd în iluzii, dar cât de mult aş vrea să se preschimbe în realitate şi să-mi vindece sufletul însângerat, să mă iei de mână și să mă ridici spre stelele muritoare, iubirea ta de platină fiindu-mi o otravă dulceagă, din care aş bea încet, prelungindu-mi chinurile, dar măcar o voi avea... "
#letmespeakmymind
Anonim
CITEȘTI
Let me speak my mind
RandomScopul acestei cărți scurte este de a face ceea ce inspiră teamă și nesiguranță, mai exact este de a expune o mică părticică din sufletul persoanei de lângă tine sau chiar de la sute de kilometri distanță, de a permite o mică privire într-o carte pe...
