Cap. 41 Dinou?

52 3 0
                                    

     - Da.... Este.... Foarte...
    Cina a fost una foarte liniștită. După ce am mâncat am urcat la mine în cameră unde Zayn ma aștepta pe pat, zâmbind pervers.
    - Zayn, știi și tu ca prin ce am trecut nu a fost atât de ușor! Nu voi putea trece prea rapid peste. Știi ca te iubesc, dar nu pot! îi spun rugându-l din priviri sa înceteze cu prostiile astea.
    - Aby, te iubesc enorm de mult și tocmai de asta vreau sa avem un copil! Dacă vei fi dinou vei trece peste asta. Și te gândești ce frumos va fi sa avem un copil? O mămică tânără dar sexy...
    - De ce îmi faci asta? îi spun în timp ce ma descalț de pantofi și ma arunc în pat.
    - Adică vrei și tu? îmi spune rugător
     - Mhm.... îi spun și imediat se năpusteste asupra buzelor mele și le sărută.
       In gura mea este o luptă de dominație. Limba mea se luptă cu a sa. La un moment dat își da tricoul jos.
        Terminăm joaca de-a mama și tata și încerc sa ma pun la somn, dar Zayn se joaca cu o șuviță de păr.
     - Dacă nu-mi lași părul în pace îți spun că nici tu nu o sa mai ai!
     - Nu ma deranjează... Cred ca arăt bine chel, nu?
      - Vreau sa dorm, te rog!
          În sfârșit Zayn m-a lăsat în pace și am reușit sa adorm.
           Dimineața, Zayn era peste mine, ma ținea în brațe. Îi ridic ușor brațul de pe mine si ma duc cu pași mărunți la baie. Îmi iau mai întâi niște hainei dulap și intru în baie. Îmi fac rapid un dus și ies.
          Când ies din baie, Zayn era pe pat cu telefonul în mână.
         - Zayn, azi mergem și noi undeva? Prin Mall, la cinema... Unde vrei numai sa ies din casă. îl întreb eu.
         - Mergem într-un parc și după la un film? ma întreabă el fără să-i citesc vreo expresie pe  chip sau în ochi.
         - Mai întâi la film și după în parc. E mult mai bine așa, nu? îl întreb eu cu ochi de cățeluș, doar ca el nu ma vede. Este ocupat de acel telefon nenorocit.
      In sfârșit am ieșit afară. După 2 ore de rugături și multe altele am reușit să-l conving sa ieșim ca un cuplu peste tot. Oriunde.

        Au trecut cele 3 luni de vacanță. Astăzi începe școala. Într-un fel abia aștept, într-un fel nu vreau sa vină. Vreau sa mai stau cu Zayn.
        Ma duc la dulap, îmi iau ce-mi trebuie și intru la ore.
       Ziua a trecut rapid, îmi las lucrurile la dulap, îmi iau doar cărțile pe care am teme și plec. Cum părăsesc școala, o amețeală puternică ma cuprinde și cad jos. Fac contact cu pământul rece și dur, apoi totul negru.
      Ma trezesc într-o încăpere albă. Oare ce am pățit? Lângă mine este Albert, un drăguț băiat din școală.
      - Oh... Te-ai trezit.... Vreau să-ți spun.... Adică.... încearcă el să-mi spună. Sa ghicesc ca e de rău dacă nu poate să-mi spună, perfect. Mai sunt și bolnavă acum.
        - Spune ce s-a întâmplat cu mine, cine m-a adus aici? întreb eu curioasa. Îi citesc în ochi mirarea.
        - Cum? Nu știi? Vei fi mămică! o parte din inima mea plânge, alta zburda de fericire.
        - Nu.... E imposibil... Am mai fost... E imposibil! spun eu derutata de tot ce se întâmplă în jurul meu.
        - Uite, nu știu ce ai făcut tu, dar tot ce mi-a spus asistenta este ca ești gravidă în primele 2 săptămâni și ca ai o sarcină periculoasă, sa ai grijă. M-a și felicitat! reacția lui este neutră, nu pot citi nimic în ochii lui, cred ca nu-l deranjează sau să-l intereseze.
       - Cine m-a adus aici? întreb deja distrusă de noua veste.
       - Te-am găsit leșinata pe jos și te-am adus aici! Acum cred ca poți pleca la soțiorul tău. îmi spune fără sa se uite în ochii mei.
        - Imediat strâng si plec. Cred ca Zayn este terminat ca nu am ajuns acasă. De cât timp sunt aici?
         - De două ore. si da din umeri, nu înțeleg cum poate fi așa indiferent la doua ore pierdute.
          - Îmi cer mii de scuze ca ai așteptat după mine! ma scuzați eu
           - Nu-i nimic! Acum plec! îmi spune în timp ce iese pe ușa din  lemn masiv.   
         Nu-mi vine sa cred, sunt Dinou mamă. De data asta o sa am mai multă grijă de mine.
       Plec spre casă și când întru în prag era......

    Dragii mei am postat cât de repede am putut. Sper sa va placă acest capitol.
      Va iubesc enorm!
      Va pup și va iubesc! ❤️
      

Dragoste Invincibilă Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum