3. Al treilea vis.

36 3 0
                                    

    De dimineata am plecat în celălalt capăt al orașului pentru a-l vedea pe Ali, acolo locuiește. Mi-am luat ceva haine de schimb, voi rămâne ceva timp la el, și a spus că are nevoie de puțin ajutor prin casă. Evident nu mi-a spus de ce, și acum din cauza curiozității trebuie să merg.
      Ajunsă acolo, Ali m-a întâmpinat, și am intrat împreună în casă.
     M:  Deci, din ce cauza ai decis ca ai nevoie de ajutor?
    A:  Pentru ca nu ma voi putea descurca singur.
    M:  La ce anume?
    A:  La pregătirea surprizei.
    M:  Îi faci o surpriză Katrinei?
   A: Da, dar sa nu spui nimănui, e totuși o surpriză.
    M: Ok. Deci ce trebuie să fac?
   Timp de câteva ore am terminat de făcut ordine în toată casa, la fel și în grădina, și în fața casei. Eram obosiți ambii.
     De dimineata am mers la cumpărături, unde Ali mi-a povestit o parte din ce vrea să facă.
    A: Deci vreau să-i vad pe părinții și frații Katrinei, mi-a fost dor de ei, și ca să fac o impresie buna dupa câțiva ani, am pregatit o mică petrecere pentru noi.
     M:  Inseamna ca voi veni și eu cu părinții mei.
    A:  Exact, și eu cu ai mei. Alina e deja aici, la hotel, deseara va veni. A spus că nu vrea să mă deranjeze, de aceea insistă să nu vină la mine.
    Alina e sora lui Ali, sunt gemeni. E la fel de înaltă, blonda, și ochii verzi. Nu prea seamănă cu Ali, sunt diferiți, dar în același timp- la fel.  Am fost prietene cândva, și încă suntem, doar ca unele circumstanțe ne-a mai îndepărtat.
     Seara a venit repede, noi deja terminasem cu bucatele, rămânea doar să asteptam.
     Se auzeau claxoanele mașinilor în fața casei, au venit toti.  Le-am urat bun venit și i-am invitat în casa. Toți erau îmbrăcați frumos, veseli. Îl lăudau pe Ali de curatenia și mâncarea ce o pregătise.
      Toată seara am vorbit despre cei doi porumbei, Ali și Katrina.  Dar nimeni nu a trecut cu vederea ceva despre mine, ma tot întrebau dacă nu am prieten, sau când imi voi găsi și eu unul. Eu ma radeam când venea vorba de asta, prea curând nu voi avea.
      În sfârșit am ajuns acasă, ma dorea tot corpul de la atâta muncă. Au mai rămas 2 zile până la ziua mea, trecuse repede timpul. Deci maine toți vor merge în pădure la picnic. Acum vor merge și Golden și Eyes. Va fi interesant.
     "Sunt în pădure, pe o bancă, cu Golden, stăm și ascultam ciripitul păsărilor. De pe cărarea ce duce spre izvor, apare acel băiat, cu o fetiță de mână. S-a așezat lângă mine si a început să-mi mângâie câinele.
     M: Cine e fetita?
    El:  E sora mea. Dar câinele? Care e numele lui?
    M:  Golden, îl cheamă Golden.
     În timp ce vorbeam, de noi s-au apropiat 2 fete, era Mary și Kate. Două colege de ale mele. M-au îmbrățișat și au plecat.
     Golden, cu sora lui, se jucau. În timp ce noi stateam așezați pe acea banca, îmbrățișați, uitandu-ne la ei.
     Apoi, el a trebuit să plece. După ce a dispărut din aria mea vizuală, au apărut Mary și Kate.
     Eu: Fetelor cine e acest băiat?  Care e numele lui?
    M:  Nu stiu, invatam în aceiași clasa, dar niciodată nu m-am interesat.
    K:  E Lucas, ăsta era numele lui, nu?
   M:  Da, ceva asemănător.
   Eram confuză, cum puteam să fim în aceiași clasa dacă nu l-am mai văzut înainte?"
     Imediat după ce m-am trezit, am scris toate astea în jurnal.  Chiar era ciudat. Dar acum măcar sunt mai aproape de al descoperi.
    El oare știe numele meu? Îl voi întâlni în realitate? Nu-mi rămâne decât să aștept.
    

Îndrăgostită de băiatul din vis.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum