Cand ma gandesc la parintii mei,gandul imi zboara la niste tradatori.Pur si simplu mi-au dat drumul pe strazi ,fara sa se uite inapoi.Primul om care mi-a sarit in ajutor,a fost Kidou Yutto.L-am recunoscut imediat,cand eram mai mica ,ma uitam la meciurile in care juca.A fost o perioada mai dificila pentru mine sa ma acomomdez cu el si cu noua mea casa.El era doar un strain,ce oferise ajutor unei fete.M-a luat usor de o parte si a inceput sa imi povesteasca despre trecutul lui,care nu a fost chiar roz.Mi-am dat seama,ca avea aceasi gandire ca mine,in copilaria lui.In momentul ala,am inteles ca,intr-un fel,cineva ma intelegea si puteam avea incredere intr-un om ca el.
Ca sa ma destind mai mult,i-am cerut lui Kidou o minge .Adoram footballul.Intotdeauna echipa Raimon ma inspirase sa joc football.Fara sa-mi dau seama,Kidou imi cerceta cu atentie miscarile.Tin minte ca tata imi lauda miscarile,spunandu-mi ca sunt foarte rapida si buna la driblinguri.Imi scutur usor capul.Incercam din rasputeri sa nu-mi aduc aminte de parintii mei.
               
                          ***

Ceea ce facuse Kidou,ma uimi-se.
Nu ma asteptam sa ma incrie la Scoala Raimon.Eram in acelasi timp uimita si emotionata.Datorita acestei scoli,eu jucam acum football.
Incepusem sa ma gandesc la diferite lucruri in timp ce intram in scoala,pentru discursul directorului.Sala deja era foarte aglomerata,copiii discutand intre ei.
Ma asez langa un baiat blond,care asculta muzica.Observ ca sub piciorul lui se afla o minge de football.Dat fiind ca sunt timida,am ezitat in momentul acela sa-l intreb chestii legate de football.Isi atintii ochi verzi asupra mea si imi zambi.

...

Inazuma Eleven:O Noua Generatie!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum