El e Helen, un tip de 14 ani. Cearcanele lui întunecate se vad ca și el nu a dormit suficient. Lui nu-i pasă de părul lui murdar negru, deoarece nu-i place să depună prea mult efort pentru aspectul fizic. Nu e necesar. Scaunul lui este în spatele sălii de clasă, lângă fereastră; mereu stă acolo şi desenează în linişte, asa e mereu pentru el. Nu-i place să socializeze cu oamenii, făcându-l un singuratic.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
(...)
O persoană a fost împinsă pe scari după şcoală. Acesta este Tom, care este întotdeauna victima agresiunii, nu pentru că a făcut ceva înainte, este doar displacut de oameni din jurul lui. Aceste lucruri se întâmplă des, şi Helen este obişnuită cu asta. Deşi se simte prost pentru Tom, nu vrea să interfereze, deoarece este destul de deranjant. În timpul pauzei, Judy spune că îi lipseşte ceasul de mana. Helen nu o ajută, din moment ce nu e treaba lui. Dintr-o dată, cineva vede ceva intermitent în geanta lui Helen. "ce-i asta?" spune Ban, cand pune mâna în rucsac, şi ridica un ceas care era împodobit cu diamante false. Helen este foarte surprins să-l văd, deoarece el nu ştie cum a ajuns acolo. AH! E ceasul meu! " Judy primeşte ceasul de la Ban după ce aflat situaţia. Amândoi se holbează la Helen cu o strălucire ciudată. "nu sunt eu", spune Helen, care încă desena pe notebook-ul său, fără a ridica capul un pic. "da sunt convinsa!" Judy părăseşte sala de clasă fara ca ea sa mai spună ceva.
(...)
În ziua următoare, ca de obicei, Helen stă la desenul său la masă. El observă că atmosfera nu este chiar primitoare în jurul lui; Oamenii încep să vorbească despre el, şi chiar şi câţiva încep să-i spună "hoţ". El decide să nu de-a prea multe explicații, doarece ştie că este inutil să facă acest lucru. Pe masura ce trece timpul, Helen devine noua victimei a intimidantilor; tot ce face acum este exagerat. Nu-i place, dar nu rezistă. El păstrează adevăruri și durerea în inima lui, păstrând tăcerea. Până într-o zi, cand Ban a venit la el şi ii smulse caietul, cu desenele neterminate pe ea. "întotdeauna faci aceste lucruri lipsite de sens", spune Ban către el aruncând jos câteva pagini de desene, rupandu-le în bucăţi, doar pentru ca să vadă reacţia lui Helen. În acel momemt, sentimentele pe care le-a ţinut in el au izbucnit. Îi trage câțiva pumni lui Ban în faţă, şi începe lupta. Helen nu este atât de puternic și cu toate acestea, aşa că a fost bătut în cel mai scurt timp. Alti studenti s-au dus sa vada lupta, fara sa o opreasca; Unii oameni chiar l-au călcat pe faţă şi pe stomac. Imediat după ce sună clopoţelul, toată lumea se opreşte din ceea ce fac şi se întorc la locurile lor înainte să vină profesoara. Helen se întoarce la locul lui, ca şi nu s-ar fi întâmplat nimic. Profesorul intră în clasa mai târziu, "Oh doamneeee..., Otis (Helen)! Ce s-a întâmplat? Helen avea multe vânătăi vizibile pe care profesorul le observă imediat după ce intră în clasa. Toată lumea se întoarce să se uite la el, aşteptând să dea un răspuns în timp ce se uitau la el cu un aspect criminal.
