Căsăpind tot ce ne-a stat în cale până la mașină. Am plecat în tombă spre Năvodari, unde știam sigur că am să găsesc oamenii încă în viață. Pe drumul care leagă Constanța cu Stațiunea Mamaia apoi cu Năvodari am oprit la un moment dat la o benzinărie pentru a mai aduna niște resurse și combustibil problema era că benzinăria nu era abandonată.
De undeva din magazia stației de alimentare , unul dintre angajații care nu au fost mancați a ieșit cu arma ridicată îndreptată spre mine.
E:-Bulangiule lasă arma jos, sunten mai mulți decât tine și mai înarmații.
An:-Asta ai vrea tu nu e așa? Ca după să mă aruncați în mâinile acelor monștri, nu?
Eu:-Prietene văd că ai omorât ceva zombi până acum, de ce nu lași arma jos ca să putem discuta de la om la om.
An:-Am omorât, daaaa, am omorât continu de când a început tot iadul ăsta, am sa o fac în continuare doar ca să mă răzbun pe omenire!!!
Eu:-Să te răzbuni pentru ce?
An:-Pentru că mi-au luat-o!!
Eu:-Pe cine au luat?
E:-Baba mea, a înnebunit, nu ai să te înțelegi cu el.
An:-Gata cu vorbăria!!!!
Eu:-Deni aruncă-mi jucăria din spate te rog.
Deni îmi aruncă coasa, desfacănd-o angajatul ăla amărât deja își vedea moartea cu ochii.
An:-Deci ai venit, ai venit și după mine, dar pe mine nu ai să mă iei așa ușor, nu nu... nu așa ușor!!!
Ferindu-mă de gloanțele lui, mă apropii îndeajuns cât să îi despic arma din mâini. Emi venind cu un croșeu de dreapta care i-a mutat maxilarul din loc și i-a dat somn.
A:-Emi!!!
E:-Ce?
A:-De ce ai dat în halul ăsta în săracul om?
E:-Pentru că mai avea puțin și îi zbura creierii lu' Festan.
Eu:-Bă muie de câte ori ți-am spus să nu îmi mai spui așa?!
Ridică ironic umerii cu o față de prost vrând să evidențieze nepasarea.
Eu:-Am și eu un bulan cu tine de să moară ma-sa!
Aceeași mișcare caracteristică, urcăm în mașină și mergem mai departe. Emi stând în dreapta Ștef la mijloc iar Andra cu Deni în părți, pe drumul plin de mașini oprite pe marginile șoselei, dar pe lângă asta și mici grupulețe de zombi pe ici pe colo. Am văzut un grup pe care îl detestam, erau niște persoane înainte care metaforic puteam să le numesc moarte pentru mine.
Eu:-Ems ține volanul Ștef dă-mi shotgun-u din spate.
Emi a luat volanul Ștef mi-a pasat arma, am ieșit pe geam în timp ce acceleram, ieșit cu arma încarcată trag un foc fix în tot grupul spulberându-i, am intrat și o aud pe Andra.
A:-Ștefane nu ești sănătos mamă!
Eu:-Mulțumesc, știu și eu.
E:-A făcut ceva legit!
Ș:-Clar.
D:-Nu contrazic pe nimeni.
A:-Putea să ne omoare...
Eu:-Dar nu am făcut-o!
Ne-am continuam în rest drumul destul de liniștiți. Nu vorbeam foarte mult, dar ne gândeam unde să ne amplasăm când ajungem. Între timp primesc un telefon de la Alin, omu pe care îl consider fratele meu, m-a anunțat că el e ok dar au nevoie de ajutor, el și gagică-sa împreună cu Crețu și gagică-sa.
Al:-Moșule noi suntem momentan la mine, ai mei sunt deja morți, partea bună e că nu au mai venit să ne atace ceva sau cineva.
Eu:-O să ajungem cât de curând rezistați doar încă puțin.
Al:-Facem tot ce putem frățioare, dar voi unde sunteți?
Eu:-Aproape am ajuns la tine dar voi avea nevoie de ajutorul tău să intrăm să vă luăm de acolo.
Al:-Am aranjat deja, l-a asta m-am gândit și eu.
În fața porții erau două ziduri care îți blocau accesul. Alin era acolo să deschidă poarta să putem intra. Am coborât fix când să deschidă focul pentru a putea intra.
Fără să avem vreo problemă intrăm în baricadă după aceea în curte, eram patru majori și cinci minori care nu știau ce să facă mai bine, mașina părinților lui Alin era întreaga tot ce necesita erau niște îmbunătățiri ca să poată trece prin cadavre, așa că mecanicul nostru de bază a început să îi facă modificările.
După o noapte lungă în care Emi a terminat de aranjat mașina s-a asezat să doarma, în schimb eu doar ce mă trezisem și am pus să fac de mâncare pentru toți.
