Înapoi în viitor

Prolog

-Iubita mamei, vino înapoi pe trotuar! Am strigat după Cosmina, fetița mea în vârstă de 4 ani și eram fericită să văd că îmi ascultă indicațiile.

Cosmina este o fetiță cu părul blond, ondulat și ochi albaștrii ca cerul. Niciodată nu au fost probleme cu ea, mereu a fost ascultătoare și cuminte, toată familia se mândrește cu ea pentru că este foarte bine educată și pentru vârsta ei, felul cum gândește este foarte rar întâlnită. Lucrurile însă se schimbă când vine vorba de fratele ei mai mare, Victor Jr..

Victor Jr. este băiețelul meu în vârstă de 5 ani. Un băiețel neastâmpărat, căruia degeaba îi spui ce să facă, el tot face ce vrea el. Când mă uit la el, parcă îi văd tatăl când era micuț. Desigur că mare diferență nu e nici acum între comportamentul lui și al băiețelului, dar mă străduiesc să-l educ chiar dacă el nu bate palma cu metodele mele.

Mă bucură faptul că Cosmina e din nou pe trotuar la un metru în fața noastră, iar Victor Jr. la câțiva metrii în spatele nostru butonând telefonul.

-Cosmina, vezi că trecem strada imediat, știi regula. Îi spune soțul meu care mă ține după umeri și îmi povestește experiențele lui din ultimele luni la serviciu. O văd între timp pe Cosmina trecând strada și alergând în fața parcării și îl văd pe Victor ieșind din mașina. Parcă era totul înțeles să ne întâlnim în același loc, în aceeași zi. Privirile noastre s-au întâlnit doar că erau priviri diferite, dar adânci. Costel, prietenul lui, s-a uitat cu uimire la mine și apoi la Victor.

Privirea lui ascundea o tristețe groaznică și posibil care îi apăsa și sufletul. Se putea citi o tristețe care a devenit mai dureroasă în momentul în care s-a uitat la Victor Jr., posibil a observat cât de mult seamănă cu el. Ochii lui i s-au umplut de lacrimi în momentul în care a văzut că mă tine altcineva după umeri, dându-și seama că era soțul meu.

Mi-am luat privirea de la el și am mers mai departe, exact așa cum trebuia să fac. Aveam viitorul în față și erau o groază de motive care îmi spuneau că așa e mai corect. Când ne-am îndepărtat suficient am avut curajul să îmi întorc capul și am văzut că el încă stă locului și se uită după noi.

Uneori poate viața e nedreaptă cu noi, dar de fapt noi primim doar ce am ales noi să primim. Așa și Victor..