Cap. 2 - Atat de perfect...

448 47 3
                                    

...In momentul urmator, mi s-a oprit respiratia.

Arata de-a dreptul criminal. Mai bine decat imi povestise Alexandra, mai bine decat mi-l imaginam eu, mai bine decat oricine.

Avea parul brunet, intr-un stil oarecum comun, dar totusi unic. Buze perfecte, care parca te indeamna sa le saruti, mai ales cand se arcuiesc usor formand un zambet ce ii dezveleste dintii de un alb imaculat.

Era imbracat cu o camasa portocalie ce facea parte din uniforma sa de bodyguard, bagata in pantaloni intr-un mod usor neglijent.

Era perfect.

Cred ca trecusera cam 10 minute de cand ma holbam la el, dar nu mai conta. Pur si simplu nu-mi mai puteam lua ochii de la el.

Intr-un final, ma observa si isi atinti ochii caprui si atat de patrunzatori asupra mea, zambindu-mi. In acel moment, nu mai exista nimeni altcineva in afara de noi. Nu mai existau alti clienti care ma impingeau, nu mai existau camere care aveau sa inregistreze totul, nu mai exista o Alexandra langa mine care tipa sa ma trezesc din transa indusa de el. Eram doar noi doi.

- Flory! Flory, trezirea!

Brusc, am auzit vocea prietenei mele care m-a adus intr-un final inapoi cu picioarele pe pamant.

- Aaaam, ce ziceam ca (,) cumparam? intreb eu ca si cum totul ar fi fost perfect normal.

- Chipsuri, draga, imi spune ea cu un zambet gen "Ti-am zis eu ca e frumos".

Fara sa mai astept o secunda in plus, am pornit catre raionul de chipsuri, am luat o punga la intamplare si m-am indreptat spre casa de marcat, uitand ca nu am venit singura.

Am iesit in graba din magazin, fara sa ma uit in urma.

-Hei, asteapta-ma! o aud pe Alexandra cum striga dupa mine.

-Nu acum. Chiar am nevoie de putin timp singura, ii spun si ma indrept spre casa.

Market LoveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum