În pădure răsunau sunetele de șarpe cu clopoței care anunțau începerea ritualului. Pe poteca de lângă cimitirul spânzuraților începură să se ivească pașii grăbiți ai celor doisprezece. Cel din urmă, având într-o mână un sac ponosit, își pironi privirea alarmată în spate, punându-și cealaltă mână streașină. Ca de obicei, nu erau urmăriți de priviri suspicioase, deși purtau glugile pe cap, iar mantiile negre le atârnau până la pământ. Singurii curioși care întorceau capul erau bătrânii, iar când treceau călugării – așa cum îi numeau ei – își făceau o cruce mare și strigau cu umilință: Rugați-vă și pentru noi!
Însă cei doisprezece nu erau călugări, iar rugăciunile lor nu erau rostite pentru acei țărani, majoritatea dintre ei bolnavi sau rămași singuri.
Bărbatul mai zăbovi o clipă, după care își continuă drumul spre pădure. Un nor de praf se ridică leneș în urma lor, iar vântul îl purtă la câțiva metri de potecă, unde stătea tolănit în iarba înaltă un tânăr de vreo 20 de ani.
⁎⁎⁎
Ritualul începuse după ce veniseră inițiații – opt persoane, atât bărbați, cât și femei, care ocupau în sectă rolul de enoriași sau viitori candidați la funcția de ucenic. Punctualitatea era primordială în sectă. Cei mai tardivi dintre ei nu scăpau nepedepsiți. Erau dezbrăcați și biciuiți în fața tuturor de către preotul Lucian (care își spunea Lucianus), însă erau lăsați să participe în continuare la slujbă din spatele molizilor (ceea ce era pentru ei un lucru foarte rușinos).
Pe micul platou de pe munte, în mijlocul unui luminiș, călugării înălțaseră o masă de piatră ce servea drept altar. În partea de vest se afla o altă masă, de dimensiunea unui om, folosită pentru inițierea necredincioșilor.
Preotul era cel care începea slujba, citind într-o limbă indescifrabilă dintr-o carte neagră pătată de sânge. Continuă apoi să rostească versete în limbile latină și română, pregătindu-și pumnalul pentru punctul culminant.
Beatus vir, qui non abiit in consilio impiorum, et in via peccatorum non stetit, et in cathedra pestilentiae non sedit:
Sed in lege Domini voluntas eius, et in lege eius meditabitur die ac nocte.
Inițiații se așezaseră în genunchi, iar discipolii lui Satan stăteau în semicerc în jurul mesei de la care citea preotul, cu fața spre răsărit. Unul dintre ei scoase cioara din sac și o puse pe masă. Preotul așezase animalul încă viu pe o cruce de lemn și, ajutat de discipoli îi legă picioarele și-i prinse aripile în cuie. Întoarse apoi crucea, continuându-și rugăciunea:
Quoniam novit Dominus viam iustorum: et iter impiorum peribit.
YOU ARE READING
MIHAIL
General Fiction„Mihail" este un roman despre dragostea necondiționată dintre doi băieți care ajung să fie bătuți, călcați în picioare și scuipați de cei care -și cumpără prezervative și pilule de două ori pe săptămână, de cei care fac avorturi și promovează violen...
