Creața

Capitolul 1 -Prima zi

Din perspectiva Mirandei

Alarma telefonului sparge liniștea din dormitorul meu anunțând venirea primei zi de liceu. Mă dau leneșă jos din pat și imi i-au o pereche de blugi negri rupți în genunchi și un tricou alb simplu și ma duc la baie. Imi fac rutina și mă îmbrac. Am emoții fiind boboaca într-un nou oraș, imi e frică că nu mă voi putea adaptat aici dar incerc să gândesc pozitiv.
  Ies din camera me uitându-mă pentru ultima oară în oglindă și mă decid să imi las cârlionți liberi. Mă așez la masă unde mă așteaptă mama și sora mea mai mare Emma, ea având 17 ani este mai mare decât mine cu doi ani dar mereu a fost lângă mine și mă înțeles tot timpul.
-Neața draga mea, cum ai dormit? Mă întreabă mama veselă și entuziastă că în mereu.
-Bine, răspund cam sec și maschez un zâmbet pe buze.
-Pregătită pentru prima ta zi de liceu? Mă întreabă Emma și ea la fel de entuziasmată.
-D-Da, răspund cu un zâmbet pe buze. Eu cred că voi pleca la liceu acum.
-Dar ști drumul? Mă întreabă mama ironic.
-Daa, de când am venit aici mi-ați tot arătat drumul, spun ofticata.
Îmi i-au rucsacul de pe scaun și pennyboard-ul și pornesc spre școală.

~~~~~~

Din perspectiva lui Alex

Mă îndrept spre liceu, yey prima zi de liceu sper să nu mor dar rugăciunile nu imi sunt ascultate când aud un Penny board în spatele meu și dă peste mine.
-S-scuze eu... Spune o voce timidă de fata,doamne ce incompe... Wow e chiar foarte frumoasă, are ochii de un căprui minunat, buze fine, un corp fin dar bine conturat și părul doamne e minunat e așa carliontat și acea culoare de roșcat-șaten. E splendida. Imi revin în câteva clipe și o intrerup:
-Nu e vina ta te-am auzit dar nu am vrut să mă dau la o parte, imi pare rău.. Spun afișând un zâmbet sincer.
-Ămmm, ok eu trebuie să plec acum, nu vreau să intarzi la liceu, spune ea cu o voce blândă și caldă.
-Și eu merg la liceu, la care mergi? Wow....nu imi vine să cred că am spus asta, simt că voi regreta.
-E un singur liceu în oraș, imi spune aceasta schițând un zâmbet sincer și ironic, doamne ce zâmbet e minunat. Stai ce?  Eu tocmai am gândit asta? O nu, nu, nu, nu, nu, nu te rog spune-mi că nu.... Oh ba da cred că mă indragostesc de acest inger.