Legenda Bestiei!

Capitolul 3

    In urma cu 30 ani ani...

- Richie! Chiar trebuie sa faci asta?

-Da! Trebuie sa lupt alaturi de soldatii mei!

-Dar, de ce? Ai dovedit tot ce ai avut de dovedit! Esti un erou!

-Atunci voi erou pana la capat, chiar daca asta inseamna sa-mi sacrific viata!

-Niciodata nu ma asculti, tot timpul faci cum vrei tu! Ai uitat ca ai un fiu?!

- N-am uitat! Dar daca nu vom invinge, atunci veti fi cu totii in pericol! "Femeile astea..."

-Offf Doamneee!

- Nu plange, Susana! Nu voi muri! Voi reusi si de aceasta data!

-Tata! striga Victor. Te duci pana la urma?

-Da, fiule. A sosit timpul sa-i punem capat acestui razboi pentru totdeauna!

- Nu vreau sa te pierd, tata! Vreau sa lupt si eu cu tine!

- Nu! Tu trebuie sa ai grija de mama ta si de Felicia! Ma voi duce singur!

- Dar tata, te rog...

- Nu! Ajunge! Nu mai vreau sa aud nimic!

A sosit timpul. Era anul 1988, iar Razboiul Intunecat avea sa inceapa in orice moment. Tot ce trebuia era ca furtuna sa-si faca aparitia. De saptamani, soarele nu s-a mai aratat in Pigeon si New Town. Locuitorii au inceput sa dispere. Patru oameni s-au sinucis, zece au fost omorati, iar douazeci au fost bagati in spital cu rani corporale grave. Vantul batea usor si aduna praful de pe strazile satului si ale orasului. In jur se puteau vedea cladiri distruse si case prabusite de la atacul de acum 3 saptamani. Soldatii se pregateau de lupta care urma sa inceapa, iar alaturi de ei au venit sateni si oraseni, cu dorinta de a-si razbuna familiile si prietenii lor.

- Soldati! striga generalul. 

- Da, sa traiti!

- Ne-am adunat astazi aici cu un scop si acela e sa infruntam monstruozitatile astea care au facut ravagii peste tot si sa le punem capat pentru totdeauna. Stiu ca va este frica, stiu ca aveti familii si as vrea sa va spun condoleantele mele celor care si le-au pierdut si au venit sa lupte alaturi de noi. Nu va garantez ca vom castiga. Nu garantez ca toti veti fi in viata dupa aceasta lupta, dar va promit un singur lucru: cand va incepe batalia, eu voi fi cel care va  pasi primul si tot eu voi fi cel care va pasi ultimul! Cel de sus sa fie cu noi!

 Richard statea drept ca o scandura, la fel ca si ceilalti soldati. Erau inarmati din cap pana -n picioare. Tancuri au inceput sa umple terenurile, iar avioanele erau pregatite de razboi. Familiile, care au mai ramas in viata, isi priveau tatii si bunicii cu lacrimi in ochi, nestiind ce le va aduce soarta. Victor o tinea in brate pe mama lui si pe Felicia, iubita sa!

- Mi asa teama! zise Felicia, lacrimile atingandu-i pielea sensibila si alba de la atatea saptamani intunecate.

- Sa nu-ti fie! spuse Victor, ridicand capul, incercand sa ramana puternic. Tata mi-a zis ca va fi bine. Am incredere in el.

- Si daca nu va fi?

- Nu trebuie sa ne gandim asa. Trebuie sa speram si sa fim optimisti.

- Sperantele sunt minciunile care ni le spunem despre viitor! zise Susana

- Mama! Acum ti-ai gasit sa strici tot? 

- Stii ca asa e!

- Nu va fi asa! Vom reusi de data aceasta!

- Si eu cred! zise Felicia, care se chinui sa se pastreze pe picioare.

 Richard astepta cu nerabdare ca lupta sa inceapa. Isi dorea asa mult sa infiga un glont in capul bestiilor!

- Soldati! striga din nou generalul! Un ultim avertisment! Stiti prea bine ca armele normale nu le vor ucide, ci doar le vor deruta. Nu uitati, aveti glontele speciale facute din Puterea Tigrului. Folositi-le cu cap. Fiecare dintre voi are cate doua, incercati sa nu le irositi, altfel vom fi pierduti! Si tineti minte ca...

- Pssst, hei, Richie! un soldat sopti in timp ce generalul vorbea.

- Ce vrei, Nick? Nu vezi ca vorbeste generalul.

- Da-l dracu'! Oricum nu-mi place de el.

- Zi ce vrei!

- Am vrut sa-ti zic ca va fi o onoare sa lupt alaturi de tine!

- Bine, acum chiar nu-i momentul, cap sec!

- Hei! Voi doi! sopti un alt soldat! Incetati cu vorbaria!

- Scuze, Rolver! zise Nick.

- Nu-mi spui tu mie sa tac! spuse Richard.

- Ce se intampla acolo? zise generalul.

- Nimic domnule! spuse Rolver. Ne scuzati pentru intrerupere!

- Prea bine!  Acestea fiind zise, nu ramane decat sa luptam cu toata inima noastra!

 Nori negrii se adunau incetisor deasupra pamantului. Richard privise spre familia lui. Se uita la Victor cu o privire increzatoare, facandu-i apoi cu ochiul. Victor ii zambi si ii facuse inapoi cu. Din cer, picaturi de ploaie au inceput sa-si faca aparitia. Richard isi intoarse capul si privise doar inainte.

- Soldati! striga generalul din toti plamanii. Fiti gata!

Soldatii, cu teama in ochi si cu corpul tremurand, si-au luat pozitia de lupta, asteptand doar semnalul de incepere. Din departare, se puteau auzi tropaiturile bestiilor care aratau ca niste puncte negre si paroase, venind cu o viteza de neimaginat si  scotand un urlet de-ti facea urechile surde.

- La lupta! striga generalul.

Soldatii incercand sa se tina dupa el, alergau cat de repede puteau. Primul foc se auzi, iar Richard a inchis pentru o secunda ochii, gandindu-se la familia lui, nestiind daca va mai apuca ziua de maine.