Acasă de 10 August

Întoarcerea acasă

Însă până atunci, era vremea ca să meargă și în România. Planificaseră pentru perioada începutului de august, cu bilet de întoarcere, pe 13.

-Nu găseai și tu altă dată? glumise Dana.

-Păi ai văzut, atunci era mai ieftin, se scuzase el.

Totul a fost minunat. Mihuț s-a apropiat cu ușurință de Stoianov, care se prostea în fel și chip pentru a se face simpatic băiatului. Veniseră ce e drept și cu o mulțime de daruri, din care foarte multe jucării.

Dana a ținut să-i prezinte și niște prietene de ale ei, cu care copilărise și au ieșit astfel în centrul orașului.

-Veniți și voi la Demonstrația de pe 10? Că doar sunteți din Diaspora, nu? a întrebat-o Raluca.

-Ce demonstrație?

Dana nu avea facebook și nu știuse nimic.

-Cum măi, n-ați aflat? Se miră și Andra. Dacă te întreb cine este prim-ministru acum la noi, știi?

-Nu Andra, nu știu. Nu am timp și nici posibilitatea de a afla știrile

-Zici tu! o contrazise Raluca. Ia să vedem. Îmi dai voie să-i pun o întrebare prietenului tău?

Și până ca să obțină acordul, se întoarse spre Dimitri și îl întrebă într-o engleză mai bună decât cea a Danei dacă știe cine e premier la ei, în Bulgaria.

-Boiko Borisov! A răspuns Dimitri fără să clipească.

-Vezi? a exclamat Raluca.

-Quod erat demonstrandum! zise și Andra sentențios.

-Adică?

-Adică dacă vrei, se poate. El de ce știe?

-Noi nu locuim împreună încă, roși Dana. Nu știu cum și de unde își are el știrile. După douăsprezece ore de muncă, eu vin acasă la mătușa și încerc să mă fac utilă, ca să nu-i vină greu cu mine pe cap. Spăl, gătesc, îl ajut la lecții pe Radu, verișorul meu. Televizorul este pe programele lor englezești, iar eu oricum stau mai mult în camera mea, cu poza lui Mihuț în brațe.

-Hai măi, ce te-ai întristat Tu nu mai știi de glumă? Parcă erai mai nostimă odată, ce moartea. Și Andra îi puse un deget pe nas în semn de claxon, așa cum se jucau odinioară.

Fetele își recăpătară vioiciunea și râseră toate, înveselindu-l și pe Dimitri, care în afară de întrebarea primită direct, asistase la discuție pasiv, fără ca să priceapă nimic.

-Despre ce ați vorbit? De ce erai supărată? i-a zis el pe drum.

-Nu eram supărată, s-a străduit ea să-i explice. La noi în țară situația nu e bună. Guvernanții sunt corupți și se dau legi în interesul lor și împotriva poporului. Iar pentru poimâine este organizată o mare demonstrație, la care sunt anunțați români din toate colțurile lumii.

-Nu vrei să mergem și noi? o întrebă Stoianov oprindu-se în loc.

-Ai vrea tu ca să mergi cu mine? Dar îl luăm și pe Mihuț cu noi. Nu vreau să mai stau o zi întreagă fără el. Acum, după două ore, deja simt că nu mai pot de dorul lui

Dimitri participase și el la niște mitinguri când era student. Au scandat niște lozinci, au expus afișe cu sloganuri cam despre asta era vorba.

-Bine. Sigur, cum vrei tu, a încuviințat el ca un veritabil tată.

A doua zi, Dana le-a înștiințat pe fete de hotărârea luată și au fixat întâlnirea de la gară.

Mama ei a admonestat-o, dar ce e drept cu jumătate de gură. Fata ei avea alături pe bărbatul ăsta spătos, care s-o protejeze de acum. Îl plăcuse din capul locului și auzind că o însoțește pe fiică-sa, era mai liniștită puțin.