Iubire Maxima!

639 31 12
                                    

   Dupa micul “Spectacol” de pe hol ,fetele au plecat spre camera lor , in timp ce  baietii plecasare sa faca repetitii pentru spectacolul din aceasta seara.

  Dana deschise usa alba ce ii dadea un sentiment de frica si pasi cu teama pragul inalt intrand intr-o incapere imensa.

“Asta e o camera de hotel sau un apartament?”intreba Cristina urmad-o spre fereastra imensa.

“Nu stiu…dar imi place”spuse aceasta intorcandu-se si zambind.

Cristina ridica o spranceana si incepura amndoua sa rada.

“Cu siguranta CAMERA iti place tie”spuse Cristina dandu-I un cot Danei ce se arunca pe fotoliul pufos de langa pat.

“Taci tu! “ spuse Dana aruncand cu o perna in aceasta.

Cristina prinse perna si se aseza pe marginea patului muscandu-se buza si oftand usurata.

“Ce-I cu oftatul asta?” intreba Dana aruncand o privire spre fata palida a Cristinei.

“Nu imi vine sa cred…”spuse aceasta

“ Ce anume?”

“Ca..suntem aici, ca suntem pe cale sa debutam si ca sunt cu Bogdan…E ca un vis si ..mi-e frica sa nu se termine si sa imi para rau. “ spuse aceasta lasand privirea in podea.

Dana ofta si se ridica de pe fotoliul pufos asezandu-se pe marginea patului langa Cristina si o lua in brate mangaind-o pe spate.

“Nu este un vis..este realitate si…da,se va termina odata si odata,dar de ce sa nu ne bucuram de ceea ce avem acum?De ce sa complicam lucrurile cand ele sunt atat de simple acum?”Intrba aceasta privind-o in ochi.

“Simple?”

“Da…Suntem aici, suntem ce suntem…Suntem impreuna cu cei mai tari tipi din lume…si suntem fericite, nu?”

“Da,dar…de ce tocmai noi?”

Dana ofta si se ridica de pe pat luand telefonul din buzunarul gentii de pe noptiera de langa fotoliu .

“Sa nu mai punem genul asta de intrebari. Nu imi plac si nu isi au rostul . “

Cristina ofta si isi lasa corpul sa cada pe patul mare.

*Ciocane cineva la usa*

“Intra! “ Striga Dana butonand telefonul

“Fetelooooor! “

Dana arunca instant telefonul pe pat si fugi spre usa tipand si sarind in sus luandu-le in brate pe Lena si Niculina ce stateau in pragul usii cu bratele deschise.

“Ce dor mi-a fost de voi! Nici aseara nu am putut sa va vad…am venit prea tarziu…” Spuse Dana luandu-le pe amndoua in brate.

“Bineinteles ca ai venit prea tarziu!  Am citit si noi in ziar de ce” spuse Niculina razand

“Taci mai! “ Chicoti Dana luand ziarul din mana ei si aruncandu-l prin camera.

“Si am auzit si de mica intamplare de pe hol. CE FACI CRISTINA?”Intreba Lena razand.

“HA. HA! Gura! “ Spuse Cristina ridicand usor capul de pe salteaua moale.

“Deci …diseara mergem la spectacolul baietilor?”intreba Niculina asezandu-se pe un scaun de langa usa.

“Asta ar insemna ca trebuie sa facem cumparaturi…nu?” intreba Cristina ridicandu-se repede din pat.

“Imi i-au geanta si mergem! “spuse Dana alergand spre masuta de langa fotoliu.

Maxim! You know?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum