Intinerim si-mbatranim la nesfarsit
Ca cercuri care trec din viata-n viata
Sa cucerim o realitate ilegala,
Sa mai avem si vise-n suflet si pe fata.
Ramanem cu-ndarjire tot copii
Si evadam din realitatea rea
Spre fericirea viselor trecute,
Spre copilarie,sa putem zbura.
Ne-neaca viata,sa uitam sa mai simtim;
Ne fura libertatea si nu cere iertare;
Ne bate crud,la propriul nostru joc
Dar ne dam seama prea tarziu ca doare.
Doare sa te trezesti fara zambet,
Uitand adesea de ce te mai trezesti,
Cand tu insuti ai gonit speranta
Din vremuri vechi de care te feresti.
Fericirea,dupa acele timpuri,
O mai obtii intorcandu-te-napoi
Sa implinesti sperantele trecute.
Nu suntem noi,nu suntem noi.
Sunt altii cei ce ne privesc
Din oglinzile cu graiul mincinos;
Noi nu suntem stapani pe viitor,
Iar fericirea ne va alunga duios.
Copilaria se intoarce pentru toti,
Inainte ca gandul sa devina pustiu.
Nu lasa soarele sa apuna...
Mai tarziu va fi prea tarziu.
