E mică şi pictată, în veci cunoscătoare
Vrea zilnic să străbată această lume mare
Se învârteşte-n aer, lin, ca o balerină,
Priveşte-n sus, spre cer, şi vede luna plină.
Coboară lin spre ale ei surate
Până când zăreşte, chiar lângă ea, un frate
Era micuţ, speriat, neştiutor
Nu vrea să fie, şi el, un mic covor.
Aceasta-l linişteşte, spunându-i fără teamă
C-aceasta e dorinţa celei ce le e mamă...
Că fiecare frunză are-un destin aparte
Într-un covor sau vântul să le poarte.
CITEȘTI
Petale de copilarie
PoetryVrând să văd ce e pe-afară, Țuști, în geam m-am cățărat, Și privind din stânga-n dreapta Două lucruri am aflat. Un cățel sapă-n grădină, Oase multe vrea s-ascundă... O pisică-o ia la goană, Șoriceii vrea să-i prindă.
