Au trecut saptamanii pe mine nu mă mai tinea nimic in viata decat aparatele... plângeam,nu voiam sa mor,imi rugam prietenele să facă ceva sa ma salveze... mă rugam in fiecare seara... nu voiam sa mor... dar deodată nu am mai vorbit si am închis ochii...îmi auzeam mama si prietenele cum țipau si plangeam..mă durea ,dar nu mai puteam face nimic.
Totul era prea tarziu cancerul imi acoperise tot creierul..
