Prințesa Vampirilor

Ce dracu'?

   Dupa un car de ani mai scriu si eu. Nu , nu am murit ... trecand peste , unde ramasesem? Ce inseamna sa nu mai postezi de mult... a da 

  Amy pov.

-Ce ma fac eu fara tine?

- Iti faci speranțe. Zise si fugi catre mama sa o ajute.

 Sar pe tavan si de acolo ma napustesc asupra lui, dar sunt trantita eu la pamant . 

  Imi ridic privirea sa vad cine este nesimtitul care nu are de lucru decat sa ma enerveze pe mine , gandindu-ma ca e Alex care vrea sa ma opreasca din a face o prostie . Peste mine statea un blond, si nu era blondul la care ma gandisem , acesta avea ochii de un albastru intens si imi zambea superior .

- Dar ce zambesti asa draga ? E prima oara cand stai peste o fata ? Imi intorc capul spre cea care a spus asta si constat ca e mama. Sau te bucuri prea mult sa iti revezi verisoara ?

  Nu stiam daca sa rad la remarca mamei sau sa fiu surprinsa de faptul ca am descoperit ca am un var de care eu acum aflu .

-Ce dracu' ? Ba da de cati mai aflu ? Spun cand imi revin .

-  Nu mai sunt multi despre care sa afli .  spune mama zambindu-mi fortat .

  Dintr-o data simt cum greutatea ce pana acum imi presa pieptul dispare , iar cand ma ridic il vad pe acest verisor al meu in mainile lui Alex. 

  Imi intorc capul catre Jacob care statea intr-un colt privind amuzat scena de sub ochi lui.

 - Mereu la momentul  potrivit , Augustin. spuse Jacob uitandu-se care acest var al meu

- M-ai chemat , am venit, tata. M-am uitat catre mama, aceasta dand din cap in semn afirmativ.

  M-am uitat la Alex si i-am facut semn sa il lase pe Augustin jos , acesta facand in tocmai .  

  Alex veni langa mine , acum toti uitandu-ne uni la alti intr-o liniste totala . Eu avand privirea atintita pe Alex. Il vedeam nervos si agitat . Daca nu il opream sigur il sugruma pe Augustin, si presimnt ca o sa mai avem nevoie de el.

-Hai sa facem o intelegere, sparse Jacob linistea. Puteti pleca in conditia in care ea , spune aratand spre mine, nu va deveni regina , iar regatul va fi al meu.

- Si noua ce ne iese din asta ? ma trezesc intreband 

- O sa va las in pace si in libertate , sa duceti o viata aproape normala . imi raspunse Jacob

- Cum adica aproape normala ? intreba Sabrina 

- Draguta , normala ar fi fost daca erati oameni , dar sunteti vampiri . Asa ca va exista ceva putin mai neobisnuit in viata voastra oricum. Numai ca acel neobisnuit nu suntem noi. Ii explica Augustin Sabrinei .

-Deci , se face auzit Jacob , ne-am inteles?

- Cum sa facem asa ceva... . Vrea sa spuna mama dar o intrerup 

- Ne-am inteles . Eu nu devin regina iar tu ne lasi in pace .

- Imi place sa fac afaceri cu tine , Amy .

  Batem palma iar acesta ii spuse lui Augustin sa ne insoteasca pana la castel , pentru a fi sigur ca ne tinem de cuvant .

  Pe drum

  Am mers tot drumul sprijinita de Alex. Chiar daca a fost alegerea mea, chiar daca asta am vrut de la inceput , sa nu mai fiu regina, ma simt rau.

  Ii simt mana lui Alex pe umarul meu , frecandu-l usor .

- Esti bine? ma intreba acest

- Nu prea. Ai simtit vreo data ca o alegere pe care ai facut-o , chiar daca te aduce unde iti doresti , te raneste ?

- De multe ori . Dar sti cum trec peste ? m-am uitat curioasa la el acesta continund. Ei bine ies sa ma plimb singur pe undeva, de regula prin locuri linistite. Daca vrei iti pot arata cateva astfel de locuri.

-Sincer , chiar mi-ar placea.

- Eh, va fi totusi o diferenta inre mine si tine .

- Ce diferenta ?

- Eu ma plimb singur , in schimb tu vei fi insotita de mine pentru a ma asigura ca ajungi intreaga la castel.  Sper ca nu te deranjeaza .

- Nu ma deranjeaza . Imi place compania ta . 

- Daca vrei ii zic eu lui Sab acum si ramane sa o anunti tu cand plecam , spuse acesta vrand sa se duca spre Sab . Insa nu apuca sa faca un pas pentru ca il trag inapoi.

- Poate suna ciudat , dar nu as vrea sa vina si ea . As vrea sa fim numai noi doi. Ma uit la Alex care incepuse sa zambeasca , atunci constientizand cum a sunat asta. Nu te gandi la prosti! 

  Acesta imi zambi si apoi ma imbratisa.

  Sabrina pov.

  Chiar daca ei cred ca nu i-am auzit , am facut-o. Sunt asa draguti ! Pun pariu ca dupa ce toata chestia asta va trece vor fi impreuna. Cine parieaza cu mine ?

-Sunt destul de draguti ! spuse Augustin , ce se afla langa mine.

- Chiar sunt draguti . 

- Imi cam pare rau pentru Amy .Stiu ca tata e un obsedat de putere . Regret ca ea a fost prinsa la mijloc . Eu chiar nu seman cu tata. 

  Nu cred o vorba din ce zice.Crede ca ma poate atinge la coarda sensibila ,insa nu o va face. Nu ii voi pica in plasa.

-Stiu ca nu ma crezi. Stiu ca esti de parere ca as vrea sa te pacalesc. Nu am sa ma chinui sa iti explic ca gresesti , pentru ca nu o sa iti schimbi parerea . Dar te rog , lasa-ma sa iti arat ca sunt diferit de tata. Clarei nu am cum sa ii arat asta, iar cu Amy si daca as incerca sigur ar interveni Alex. Vreau macar o persoana sa aiba incredere in mine. Dupa ce spuse toate astea isi pleca capul.

-Cum ai de gand sa imi castigi increderea ? 

  Acesta tresari cand imi auzi intrebarea , apoi imi zambi .

- Pai nu stiu cum te cheama , asa ca o voi lua de la zero . Acesta trase aer in piept , apoi zise : Eu sunt Augustin , iar tu esti...

- Eu sunt Sabrina , spun si dau mana cu el .

  Cel mai lung capitol!!!

Nu voi incepe sa ma scuz pentru inactivitate. 

  Deci ? Ce credeti ? Va reusi Augustin sa ii castige increderea Sabrinei ? Sau se va dovedi ca a dus-o cu zaharelul? 

  O sa aflati in urmatorul capitol.

  Scuzati-ma daca exista greseli .