optsprezece

985 127 27
                                    

           Doamna Byun părăsi clasa și era la alegerea băieților ce vor să facă.
           Jungkook îl privi pe Taehyung care se uita în jos la mâinile lui, probabil gândindu-se ce să facă în acest timp.
          —Vrei să joci un joc? sugeră Jungkook către celălalt.
          —U-un joc? întrebă Taehyung.
          —Da. Trebuie să ne punem întrebări și să răspundem, însă putem spune un adevăr sau o minciună. Celălalt trebuie să ghicească ce e, explică Jungkook.
          —B-bine.

          Taehyung era puțin confuz, dar Jungkook îi spuse că va începe el pentru a prinde jocul mai rapid.
         —Prima întrebare. Care e culoarea ta favorită? întrebă Jungkook.
         —Verde, spuse Taehyung după un moment de gândire.
         —Ai mințit, nu? rânji cel mic.
         —De unde știi? făcu Taehyung ochii mari și clipi des.
         —Nu știu. Am simțit-o cred. Îți place cumva rozul?
         —Da! Culoarea mea favorită e rozul, roși celălalt, uimit.
         Jungkook nu chiar ghicise culorea lui preferată. Când își scriau, Taehyung mereu folosea inima roz, nu altele. Mereu inima roz💗.

         —Rândul tău, Taehyung.
         —Ești hetero, bi sau gay?
          Jungkook râse când auzise întrebarea lui Taehyung. Într-un fel se aștepta ca celălalt să întrebe asta.
          —Gay.
          —Minți, înghiți Taehyung în gol.
          —Ce te face să crezi asta? întrebă Jungkook apropiindu-se mai tare de fața celuilalt băiat.
           —U-uh, n-nu șt-tiu.... așa credeam... roși acesta puternic îndepărtându-se de cel mic.
           —Nu mint, dar nu am iubit sau ceva, adăugă Jungkook știind că Taehyung va fi mai mult decât fericit când va auzi asta.
           —Oh, spuse Taehyung mușcându-și buza pentru a-și ascunde zâmbetul.
—Taehyung, dacă îți mai muști buza jur că o să-

—Băieți! Vi s-a terminat detenția. Duceți-vă acasă! intră doamna Byun pe ușă.
Jungkook se opri în mijlocul propoziției și se ridică în picioare.

Asta a fost aproape.

—Atunci ne vedem mâine, Taehyung, spuse băiatul luându-și geaca.
—Ah-okay. Pa, Jungkook! murmură acesta și zâmbi pătrățos.

De ce naiba e așa adorabil?

text me- kooktaeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum