Nu poti ucide ceea ce este deja ucis

Partea 1 fără titlu

Ai incercat sa ma ucizi de atatea ori. Ai vrut sa-mi vand sufletul tie. Ai crezut ca doar de mine ai nevoie pentru a fi fericit, dar eu oare nu ar fi trebuit sa ma simt la fel? Ti-ai batut joc in toata modurile posibile, spunandu-mi totusi ca ma vrei a ta pentru totdeauna. Ai fost doar o iubire cruda ce s-a implantat in sufletul meu dar fara a creste vreodata. Pentru ce m-ai vrut a ta? Doar ca sa te lauzi in fata prietenilor? Si ce crezi ca ai fi castigat? Probabil mult respect din partea lor, mai ales ca aveti toti aceeasi gandire precara. Ai vrut sa ma vezi cazand, sa ma vezi cum ma duc catre un vid negru si mortal si sa raman acolo. Dar stii, nu poti ucide ceea ce este deja ucis. Ai incercat sa-mi faci sufletul farame si sa ma transformi in ceva ce nu m-as fi gandit vreodata ca voi deveni. Un suflet inchis care se fereste de orice farama de iubire, de sentiment, de emotie. M-ai facut sa par o prada si sa ma inchid in mine, sa ma distrug pe interior. Ai avut simpatia mea, ai avut toate lacrimile mele. Mereu am incercat sa-ti alung temerile si sa te descopar asa cum este tu. Mare greseala. Falsitatea ta a fost mai frumoasa decat tu cel real. Te-ai dovedit a fi o otrava pentru suflet si minte, iar recuperarea nu a fost usoara, mi-a parut chiar imposibila candva. Mi-am cantat durerea in propriul verset, mi-am acceptat blestemul de a nu-mi uita trecutul intunecat, de a incerca sa devin o alta eu si de a-mi pasa mai mult de modul in care imi construiesc fiecare moment al vietii si de cum il traiesc. M-ai blestemat sa privesc lumea cu frica si sa-mi fie teama de nou, de necunoscut, de viitor, de mine insami. Toata "munca" ta de a ma face sa nu ma simt eu s-a terminat. Sa spun drept, mi-ar placea sa simti pe pielea ta ce inseamna sa-ti fie teama pana si de alegerile tale, sa te blochezi ca intr-un labirint din care nu stii daca vei mai avea posibilitatea sa iesi, un labirint al mintii tale si nici macar sa nu stii ca esti acolo. Te-ai bucurat de premiul tau? De sufletul meu zdrobit si de mintea mea in ruine. Nu mai conteaza. E timpul sa-mi raspandesc aripile pentru curata toata mizeria creata de tine. Nu-mi voi mai ignora calea. Mi-am alungat tensiunea si stresul ce erau cauzate datorita tie, intunericului pe care-l imprastiai in mine. M-am detoxifiat de tine, de tot. Nimic nu este imposibil. Sunt imuna la orice atac de al tau. Nu ma poti ucide din voi. Voi invia ca o furtuna plina de extaz, ca un phoenix din propria cenusa.