❛Sugar ↝ Taelice❜

1

        Era o zi frumoasă de primăvară în care Kim Taehyung era la liceul său cel nou. El nu cunoștea pe nimeni în acest liceu, el fiind un elev nou. Taehyung nu era o persoană bună, ba din contră era rău, batjocoritor, direct și pervers asta împiedicându-l să își facă prieteni sau să aibe o iubită. A intrat pe porțile liceului alături de singurul său prieten, Jeon Jeongguk sau cum îi spuneau colegii lui, Jungkook.
Jungkook nu era ca și Taehyung, rău și pervers... era bun la suflet, timid, respectuos și isteț spre deosebire de Taehyung.
S-au îndreptat împreună, spre clasa lor când deodată Taehyung o vede pe Lalisa Manoban, tocilara liceului. Taehyung rămâne cu gura căscată de la frumusețea ei. Avea un păr lung și blond până la coapse lăsat pe spate, niște ochii negrii și migdalați, buzele ei erau superbe, roșii ca sângele și "umflate", niște gene lungi și dese, formele ei erau ieșite în evidență încât atragea orice băiat. Taehyung se holbă la ea mai mult de 5 minute.

─ Taehyung... spune micul Jungkook printre buzele lui cârnoase.

─ Hyung! țipă Jungkook la Taehyung.

─ Ce este? spune nervos că la trezit din "visul" lui.

─ La ce te holbezi? întreabă Jungkook, curios din fire.

─ La ea! spune și arată cu degetul spre Lalisa.

─ La tocilara de Lisa? râde Jungkook cu gura până la urechi.

─ Tu nu știi să taci? întreabă Taehyung rănit de situație.

─ Răul de Taehyung, s-a îndrăgostit? îl amăgește Jungkook.

─ Până la urmă toată lumea se îndrăgostește, nu?

─ Până și mărețul de Kim Taehyung? râde Jungkook de hyung-ul său.

─ Până la urmă și eu sunt om, am și eu dreptul să mă îndrăgostesc! spune Taehyung cu ură în glas.

─ Meah... faci cum consideri! zice Jungkook puțin speriat.

─ Exact! zice Taehyung zâmbind drăcește.

─ I-ați zâmbetul acela de violator de pe față, nu îți stă bine! zice Jungkook serios.

─ Hahaha! Ce glumă bună, nu mai pot de răs! Taci odată! spune Taehyung urlând și sperindu-l pe Jungkook.

─ Bine, bine tac! zice Jungkook și fuge în sala de curs, urmat de Taehyung.

—

am această carte în ciorne de un an. nu-mi vine să cred ce puteam scrie pe atunci. :)))))