Forever

Capitolul II

Părinţii mei păreau destul de ok după aflarea adevărului. Mi-a părut bine că au lăsat lucrurile să se petreacă normal. Fară întrebări ,fară explicaţii.

Azi începeam iar şcoala. Comportamentul meu nu o să sufere vreo schimbare din cauza mutării sau al altui factor cum ar fi colegii. Îmi place să fiu încrezătoare.

Am coborât din autobus şi m-am îndreptat spre intrare. Sper surprinderea mea nimeni nu prea m-a observat nimeni. Orarul îl aveam de pe net iar cursurile începeau în treizeci de minute. O cafea ar fi extraordinară!

**

Cafeneau era la câţiva metrii de şcoală. Era foarte drăguţ amenajată. Puţin prea hipster pentru gustul meu dar era frumoasă. M-am aşezat la bar iar o doamna grăsuţă,blondă şi frumuşică mi-a cerut comanda.

,,Cu ce te servesc,dulceaţă?"

,,O cafea amară şi puţin lapte."

,,Imediat!"

,,Multumesc!"

Eram prinsă în ce îmi notam în telefon dar cineva s-a gândit să treacă aproape ca o avalanşă pe lângă mine.Era un băiat brunet şi buclat,avea ochi verzi şi nişte trăsături superbe. Era frumos dar caracterul îl cam strică. Nici măcar un scuze,nimic. Tatuajele i se vedeau prin puloverul alb subţire. M-a privit şi mi-a oferit un zâmbet iar eu m-am uitat la el iar apoi am plătit urmănd să plec.

***

Ora de chimie este prima pe coloana tabelului cu ziua ,,Luni". În laborator erau mese de câte doi . ,,Deci asta înseamnă că vom fi doi..." îmi spun. M-am aşezat în a treia bancă de la fereastră. Am aşteptat până locul să fie ocupat,iar acesta a fost ghiciti de cine. Tipul de la cafenea.

,,Te-am văzut azi! Ţi-am zâmbit."

,,Şi vrei un premiu pentru asta?"

,,De ce a încordată?"

,,Nu sunt încordată,ci iritată de faptul că tu crezi că mi-ai zâmbit si s-a rezolvat totul."

,,Nu îmi place să îmi cer scuze..."

,,E adevărat. Dacă îţi ceri scuze eşti o fetiţă .''

,,Nici nu îţi ştiu numele iar nici tu pe al meu şi deja mă judeci."

,,Nu trebuie să îţi ştiu numele ca să pot face asta."

,,Harry!"

,,Fleur..."

Perspectiva lui Harry:

Te regăsesc după atâţia ani ,Fleur! Este frumoasă! Părul blond în diferite nuanţe îi completază frumuseţea alături de ochii săi căprui şi sprâncenele puternice. Trebuie să o fac a mea . De când s-a născut am ştiut că ea o să fie un miracol,un soare printre nori. Mereu am urmarit-o ,din umbră. Ştiam am proape totul despre ea . Acum când o privesc atât de aproape după atâţia ani, îmi dau seama de frumuseţea ei pură. Neatinsă,fragilă...

,,Poţi ,te rog,să nu te mai holbezi la mine?" îi aud vocea ce mă trezeşte din transa oferită de frumuseţea chipului ei.

,,Nu am ştiut că fac asta..."