Mereu o privim. O privim și o admirăm cu plăcere. O privim pentru că ne atrage cu ceva. Ceva magic și misterios.
Ne captivează.
Ne lasă fără cuvinte, nefiind în stare de a mai spune ceva. Doar stai și te lași sorbit de această frumusețe. Te ademenește ca și cîntul unei sirene în mijocul mării. Și ești gata să te scufuzi după ea. Te lași copleșit din adins.
Uiți să mai respiri...
. . .
Iar acum ești unul cu oceanul de stele.
Întunericul te înconjoară. Dar nu te sufoci.
Nu simți frică sau singurătate, pentru că lumina e mereu cu tine. Speranța care niciodată nu te va lăsa...
Constatezi că e tot ceea ce ai. Ce ți-a mai rămas. A cea care îți știe toate secretele, dar niciodată nu te va trăda.
Sufletul, e unicul care se vede acum.
Și poți să fii sincer. Să fii tu însuți. Și să nu-ți fie teamă de opinia celorlalți. Și poți gîndi deschis. Poți visa.
...
Totul sună așa perfect că parcă s-ar părea că luna are cel mai pur și delicat înțeles. Dar nu e chiar așa.
Cîteodată aparența înșală. Iar adevărul și realitatea pot fi cu mult mai crude.
Luna are două părți. Atrăgînd atenția numai părții luminoase, oamenii au și uitat că luna mai are o parte, una întunecată. Una lipsită de acea frumusețe. Una înfricoșătoare.
"Toți suntem asemenea lunii, avem o parte întunecată pe care niciodată nu o vom arăta nimănui".
Mark Twain
─━═════ ▓▓ ࿇ ▓▓ ═════━─
CITEȘTI
The two sides of the moon
Mystery / Thriller"Everyone is a moon and has a dark side, that he never shows to anybody" ~Mark Twain STOPPED WRITING THIS BOOK! sorry for all who read it, the story is for me very important, i liked it very much, maybe...
