Sfârșit

10 2 0
                                    

Resimt secunde perimate.

Un sfârșit regăsit mă-nlățuieste-n slăbiciune,

În paralizia dureroasă de convulsii lăuntrice.

Latența unei zădărnicii perpetue.

Cuvintele rămân surde, privirile albe.

Toate abandonate-n inconsistența clipei.

Impuls dispersat, prefăcut în indiferență

Și-un pact tacit gravat cu o lacrimă pierdută

M-aruncă-n echivocul tăgadei.

Cercul orgoliului contrapuctic neputinței

Se dilată-n incertitudine, implacabil.

Acum pășesc prin inexistența

Oglindindu-mă-n fățărnicia iluziei de altădată.

Întreg neantizat în imperceptibil.

Un trecut selenar preschimbat în prezent nocturn

Mă-ndeamnă a săpa în solitudine

Spre a-mi căuta un loc.

Răpesc un ultim strigăt acompaniat în surdină.

Refuz a-l înapoia.

Ostil întins spre tăcere,

Îți las un acoperământ sumbru de făgăduință imaterială.

Gândurile le-am uitat.

Vacarm sufletescUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum