Eu gândesc cu inima

Nu ar putea durea mai tare

Stăteam pe mormântul bunicii mele și plangeam,azi se împlinesc 5 luni de la moartea sa și deși e vara prefer sa mă trezesc devreme ca sa vin la ea.Doare din ce în ce mai tare.

    E vara și...cine îmi mai face mie înghețată de casa sau plăcintă de mere?Cui îi mai spun eu "Bună dimineața,bunica"?Iar ea sa mă întâmpine cu un zâmbet tânăr și doi ochi negri mici ca doua mărgeluțe ?Am început sa plâng iar .După ce i-am lăsat câteva flori și mi-am luat la revedere am plecat în drum spre casa.

  Ajunsă acasă mama m-a "întâmpinat " cum știa ea mai bine:

-Draga mea,au trecut 4 luni...

-5,mai exact!I-Am răspuns uitandu-mă la ea cu manie .Cum putea sa uite atât de repede când i-a murit propria mamă ?

-...ar trebui sa mai ieși și tu din casa,a continuat fără sa mă bage în seama,tipic.Nu ai făcut nimic toată vara și deja e luna august.Ar trebui sa ieși cu prietenii tai !

-Nu am așa ceva,toți sunt falși și egoiști.În afară de Bell...

-Cum poți sa spui așa ceva despre prietenii tai?Ieși și tu cu ei,ca tot veni vorba de Bell,ar trebui sa nu mai ieși cu ea,e cam ciudata .

Bell nu era ciudata,doar timida.Nu o cunoșteam asa de mine.Mai vorbeam în orele de mate unde eram colege,dar doar : "ție ti-a dat așa la ăsta ?"sau "cât e ceasul?" ori "ti-a făcut tema?"

Dar acum 5 luni,nu știu cum aflase despre moartea bunicii mele și dintre toți prietenii din grupul meu,care apropo nu sunt putini, doar ea a venit la înmormântare și m-a susținut .De atunci suntem cele mai bune prietene.Dacă stau sa mă gândesc bine,a fost singura care a venit și din școală .

-Pământul către Alice!spune mama încercând sa fie amuzantă ,exact încercând .La ce te tot gândești ,ești cumva îndrăgostită știi ca ești prea mica pentru un iubit.

Nu știu cum de mama e fiica bunicii,nu seamănă deloc cu bunica.Bunica îmi spunea mereu când mă uitam la un baiat: "-Du-te invita-l undeva s-au dacă îl vezi mai timid încearcă întâi să vorbiți "

"-Dar...d-despre ce?Nu mă pricep la băieți "

"-Draga mea,bărbați sunt foarte ușor de abordat,mai ales când văd o fata frumoasa "

"-Așa l-ai cucerit pe bunicul?"

"-Cu bunicul tău a fost altceva,a fost...dragoste la prima vedere și simțeam de fiecare data când îl vedeam ca și el mă iubește și știam ca el e alesul"

"-Eu vreau sa am un iubit când o să îl întâlnesc pe cel ales"

"Oh draga mea,trebuie sa te mai și întâlnești cu alții ,nu îți irosii tinerețea "

La aceasta amintire lacrimile au început sa îmi apară în ochi ,bunicul murise înaintea bunicii.Mai exact cu trei ani înaintea ei.Iar acum se dusese și ea...

-Alice,ești bine?mă întreabă iar mama

-Eu nu...n-nu pot...d-doare.Suspinam urcând scările spre camera mea .Mama țipa după mine,dar știam ca nu îi pasa cu adevărat ce am,era doar curioasa.

Uneori mă întreb  de ce mama e așa diferita,o fi fost adoptată?