Te uiti

3 2 1
                                    

Te uiţi la mâinile mele
sunt slabe - zici - precum florile

te uiţi la gura mea
prea mică pentru a spune: lume

- mai bine să ne legănăm pe tulpina clipei
să bem vânt
şi să ne uităm cum ne spun ochii
mirosul ofilirii e cel mai minunat
iar forma ruinelor linişteşte

în mine există o flacără care gândeşte
şi vânt pentru incendii şi pânze

nerăbdătoare-mi sunt mâinile
pot modela din aer
capul prietenului

repet un vers pe care aş vrea
să-l traduc în sanscrită
pe piramidă

când vor seca izvoarele stelelor
noi vom lumina prin noapte

vom mişca atmosfera
când va împietri vântul

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Sep 29, 2018 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Te uitiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum