Copilăria

Capitolul 3.Anii 6-7.Alberto.

Pe la vreo 6 ani eu mergeam pe la Alberto,Alberto fiind fratele mai mare al Anei adică varul meu.Alberto întodeauna avea un băiat care nici nu știu cine era,cred ca era un coleg de scoala sau prieten de bloc?Nu contează!Si Alberto avea o masa blina de construcții Lego.Era un șantier din Lego.Acesa avea:o casa stricat,o bila demolatoare,nisip,omuleți,bombe totul din Lego.Intodeauna era bun cu mine:se juca cu mine venea pe la mine,niciodată nu ma dădea la o parte,el ma învățat sa umblu pe calculator,el ma învățat sa construiesc lucruri din Lego iar acuma știu multe despre calculatoare,si de mic eu construiam Lego si din cărțile mele construiam castel si acuma vreau sa ma fac inginer constructor sau chiar IT-ist dar sa revenim la Alberto.Eu il credeam un frate mai mare.Pana intr-o zi teribila.In acea zi venise o salvare in fata blocului din fata mea,adică blocul in care locuia Alberto si eu eram afara cu mama si ce sa vad?Era Alberto intr-un cărucior cu rotile inpins de mama lui si va dați seama ce speriat eram si atunci am întrebat-o pe mama:

-Mami ce are Alberto?

-Nu știe mami Alexutu!Dar pe fata ei se vedea ca nu vre sa imi spună.

Peste câteva zile am mers cu mama la un spital.Eu am crezut,fiind mic,ca sunt răcit sau altceva si ca vrea sa sa imi facă injectii sau altceva si mie imi era frica de injectii dar ce sa vad?Noi am mers sa il vizitam pe Alberto.Mama mi-a spus sa stau in mașina ca vin repede la care eu am acceptat.Cand sau întors tata mi-a arătat pe telefon poze cu Alberto.Pe fata lui se vedea ca e supărat.Peste câteva luni Alberto muris.Anii au trecut si nici acum nu înțeleg ,,De ce a murit Alberto?''.Mama Anei i-a spus ca el a mers in parc iar un copil i-a dat cu leagănul un cap si a murit pe loc dar eu nu cred asta fiindcă tata cand mi-a arătat filmare nu avea nimic la cap dar eu cred ca el a avut o boala.

Pe la 7 ani făceam doar trasnai.Mai ales ca eram in clasa întâi.Eu am căzut cu cei mai buni prieteni de la gradinita cum ar fii cu Toma Cristian,cu Popescu Andrei,cu Larisa Scripcaru,care eram inevunit de ea la gradinita nu spun ca acum nu sunt,Marina Totolan,Emma Răchiţeanu,Serban Cotiga si cu Denisa Popa,cea mai buna colega de banca pe care eu am avut-o,dar cel mai mare noroc avut a fost profesoara.Am căzut cu cea mai bună profesoara,Constantinescu Rodica.Aceasta profesoara a fost buna cu noi ma ajutat unde nu știam,si daca nu înțelegeam nu se lăsa pana nu înțelegeam.Poate ca mai sunt profesoare de genul fostei doamne învațătoare care merita tot aurul din lume.Eu stăteam in ultima banca cu Denisa.Intodeaun ne ajutam reciproc.Cand doamna învațătoare ne-a spus ca avem cornuri de mâncat si lapte noi am crezut ca acele cornuri sunt cu ciocolata si ne-am înghesuit la punga cu cornuri si cu lapte dar cand doamna învațătoare ne-a spus ca sunt simple,am aruncat cu ele pe sus toți copii.Dupa ce orele sau terminat eu eram in programul ,,After School'' in care imi făceam temele si acasă doar ieșeam afara si ma jucam.Prima zi de la After,prescurtarea de la ,,After School'' , niciodată nu am uitat-o.Eu,cand a început After-ul eu m-am pus fix in ultima banca cu Toma si tot After-ul am chinuit-o pe doamna învațătoare cu.......vorba.Am vorbi atât de mult pana cand doamna i-a spus mamei mele.Mama ma certat si din ziua aceea eu nu am mai prea vorbit.Cand ajungeam acasă eu ieșeam afara cu prietenii.Atunci era pentru prima oară am ieșit afara singur.Pe atunci noi ne plimbam cu trorinetele.Dadeam la ture de bloc pana nu mai puteam.Aveam o trotineta pe trei roti si mergeam atât de încet încât toți copii ma imtreceau dar pana la urma imi luasem o trotineta pe doua roti.De cand mi-am luat acea trotineta nimeni nu ma intrecea.Cand nu aveam ce sa fac eu cu Alex stăteam pe scara si vorbeam despre Wrestling.Eu cu Alex îi știam pe toți din Wrestling.Aceste amintirii care,din fericire,nu poți scapa de ele!