Parul rosu se reflecta, atunci cand se apleca, in apa verde ce ii cuprindea privirea. Ochii negri erau concetrati pe reflexia ei ce fu distrusa de o mica rafala de vant. Mainile palide tineau strans propii ei genunchi, iar uneori buzele sangerii scapau cate un suspin alaturi de o lacrima pe obraz. Privirea mea, insa nu era pe lacul tulbure ca sufletul ei ci pe buzele care formau un zambet odata. Imi imaginez cum era inainte, cu ochii fara lacrimi si zambete false. Mainile mele ii cuprind corpul fragil intr-o imbratisare de care ea s-a rezemat si a continuat sa suspine. Nu stiu de ce plangea, nu vroia sa imi spuna. Mi-am inchis ochii si am ascultat bataile inimii ei, rapide si nesigure. Ma calma sa o stiu aproape, sa ii pot povestii tot ce mi se intampla, sa o pot privii. Iubeam modul cum sprancenele ei se incruntau cand era confuza si formau cea mai adorabila fata vazuta vreodata.
Uneori stateam pana cand afara era intuneric ca sa putem sa privim cerul si sa ascultam padurea. Dupa eu o conduceam acasa si imi continuam drumul, simtindu-ma mai gol fara ea. Aseara o stea cazatoare a fost vazuta de noi. Eu mi-am dorit sa o am mereu alaturi, iar ea m-a privit in ochi si a promis ei insusi ceva ce nu voi avea vreodata, iubirea ei. Manutele ei mici au rupt imbratisarea si ochii ei au privit stelele de pe cer.
- Crezi ca dorinta ti se va indeplinii? soptesc privind-o.
- Dorinta mea deja se indeplineste. spune si pot vedea primul zambet adevarat de pe fata ei ce imi provoaca si mie unul, care insa paleste atunci cand realizez ca pentru ea sunt doar un simplu prieten. Ochii ei intunecati mereu ma vor vedea asa. Dar poate intr-o zi ea va fi steaua mea, iar eu cerul ce ii ofera stralucire.
deci habar nu am ce e asta si nu stiu daca o sa ii placa cuiva. va astept parerile ca sa stiu daca continui.
