Tonuri cenușii mascau infinitatea albastră a cerului. Vântul îmi biciuia trupul acoperit de costumul feminin pe care alesesem să-l port la birou. Clanxoanele erau apăsate cu brutalitate de șoferi, sunetele produse deranjându-mă. Bulversată, închisesem ochii pentru un moment, pentru a fi trântită la pământ de un trup solid. Durerea de cap își făcuse simțită prezența, iar mâna stângă îmi fu cuprinsă de o durere sfâșietoare ce mă făcu să țip. Acel trup se aplecă pentru a vedea dezastrul pe care îl provocase. Avea adunată în ochii săi întreaga mare învolburată și plină de mistere. Buzele sale atât de atrăgătoare se mișcau într-un mod ce mă înnebunea, nefiind capabilă să mai procesez cuvintele eliberate de acestea. Cred că asta îl făcuse atunci să creadă că sunt pe cale să intru în stare de inconștiență și poate din acest motiv mă zdruncină atunci cu putere, astfel provocându-mă să țip din nou de durere. Dar acel țipăt avea să se transforme într-o barieră ce împărții viața mea în: "înainte de el" și "după el".
CITEȘTI
Autostop spre fericire
Short StoryPentru ea fiecare minut reprezintă încă o unitate de timp ce o îndepărtează de ultimul moment petrecut alături de el. Fiecare minut se transformă într-un aprig dușman, iar amintirile sunt de acum legate de el, bărbatul brunet cu ochii albaștri. Și a...
